ars poetica

...poetule, ne-ai incantat anul acesta retinele, simturile, sufletele, nazuintele poetice cu poeme de o savoare deosebita si pentru aceasta eu personal iti multumesc !!
Iti doresc ca anul care vina sa iti aduca numai impliniri dar cea mai mare dintre toate sa iti fie, insutirea...inmiirea numarului de cititori. In primul rand merita ei sa te citesca si in al dilea rand meriti tu sa fii citit !!!
La multi ani in 2005 !!!
Sa dea Domnul Dumnezeu sa ne intalnim sanatosi si la anul...!!!

La sfarsit de an, semnez si eu in pagina Profetului cel izvorator de poezie!
La multi ani, neaparat fericiti!!!

\"acolo unde sîngele devine lapte și curge și plînge dăruindu-ne
doar atît cît să nu se transfigureze mult prea departe\"...

Un an bun, din care sa curga la fel de multa poezie.

Pentru ca unii dintre noi au reusit sa treaca de perioada laptelui si deja se hranesc si ne hranesc in cuvinte puternice (\"grele\"), poate vom reusi sa invatam si noi sa ne ridicam si sa pasim mai siguri in aceasta lume a poeziei. Eu una iti multumesc, Virgil, pentru anul in care ne-ai mai deschis drumuri, si iti doresc anul ce vine sa-ti fie plin de bine-cuvantari!
Cu prietenie, Bianca

virgil,

desi te citesc de un pic de timp, imi amintesc daca ti-am lasat un semn printre poezii dar o voi face acum fara sa comentez spusele de mai sus spunandu-ti doar ca am regasit adevaruri acolo si mi-a ajuns adanc poezia ta.

la multi ani, profetule, si la cat mai multe adevaruri despre noi,

raul.

Dragii mei, vă mulțumesc pentru cuvinte, pentru urări și pentru perseverența de a citi și ceea ce mai scriu eu pe aici. A fost într-adevăr un an deosebit, aproape ciudat aș putea spune, pentru mine, din multe puncte de vedere. Iar experiența alcătuirii acestor texte pe care le-am postat pe poezie.ro rămîne ceva inedit pentru mine. Iar dacă au plăcut cuiva sau au produs vreun ecou, atunci cu siguranță că s-au meritat scrise. La urma urmei poate că nu am fost chiar \"un profet care strigă în pustie\". Chiar dacă am mai scris și la alte vîrste, totuși e cam pentru prima dată cînd mi-am făcut de cap așa de mult prin atelierul ucenicului vrăjitor. M-am jucat cu toate culorile și pensulele care mi-au căzut la îndemînă. Bineînțeles că eu nu sînt poet. Prefer să cochetez cu postura de bard și de profet. Un poet e un autor care se tipărește, intră în conștiința cetății, etc. Eu nu am ajuns la astfel de altitudini. Ce sînt eu? Uneori și pentru mine este o enigmă. Știu însă că indiferent ce sînt, sînt loial mie însumi.

teddy, mulțumesc și îți urez La Mulți Ani din toată inima și ție.

Mihai, rostești cuvinte frumoase pe care în cea mai mare măsură nu cred că le merit. Încă învăț și mai sînt atît de multe de învățat. Mulțumesc pentru urări. Asemenea și ție și să dea Dumnezeu să vină apă și la moara noastră.

Ina Scaețina, Namaste! Un an nemaipomenit de bun ție. Mulțumesc pentru vorbele frumoase.

Adrian, uite, mîndria mea este că ai trecut tu pe aici, mă simt copleșit. Tu ești un artist adevărat și o inimă mare. Să îți dea Dumnezeu un an bun și îmbelșugat. Mă bucur că înțelegi frămîntările mele.

Codrina, salutări la Galați și cîtă apă pe Dunăre, atîta poezie în sufletul tău.

Bianca, mulțumeesc pentru prietenie și pentru perseverența cu care intri în atelierul meu. Un an bun și frumos ție.

Raul, toți frămîntăm în noi aceleași adevăruri. De aceea în adîncurile noastre curg aceleași fluvii. Eu poate nu am făcut decît să le ating și să le fac să vibreze uneori. Cu mai mult sau mai puțin succes. Mulțumesc mult pentru urare. E ceea ce îmi doresc, poezia adevărului și a adevărurilor.
La Mulți Ani, Raul.

Mulțumesc și siteului poezie.ro și editorilor pentru facilitarea acestor relații interumane, atît de vii în ciuda virtualității lor.

\"mirii nuntirii cu noi înșine cu semnele cu secundele\"

da, da, ne legam de semne, de secunde, uitam cum am facut nodul, si credem ca suntem cei mai morti, sau cei mai vii(fiecare cu propria stare).
...
...
si viata trece...

Alexandru, da trece, nici nu stii ce repede trece...

Azraile, Azraile, uneori mi se pare parodică ideea bărbatului-poet, ca un fel de slăbiciune, ca o inferioritate. Oare Homer dacă nu era orb mai ajungea să scrie Iliada sau Odiseea, sau ajungea și el unul din nenumiții hopliți ai Eladei? Ce e mai de preț să fii? Bard sau cavaler, poet sau războinic? Artist sau conquistador? Filozof sau erou? Profet sau luptător? Preot sau împărat?
Greu de spus.
Și da, femeia, oare ce ne-am face fără ea... cred că lirele și penele noastre s-ar transforma în cenușă.
În ce privește destinul, dar despre asta poate altădată....
Mulțumesc, cu plecăciune...

Te invităm să participi cu acest poem la cenaclul Virtualia, din mai, de la Iași.

Și ce trebuie să fac cu el dacă mă invitați? Îl împachetez în hîrtie de ziar și îl dau la mecanicul de avion sau să îl pun într-o sticlă și îl arunc în ocean? :D