fără titlu

e evidenta aici, după o zi de vineri cu greață și una de sâmbata cu lehamite; iată duminică ai lăsat greața și lehamitea în alt buzunar marsupial și te-ai întors la ce stă mai bine bărbatului, să cânte femeii.Ma bucur pentru tine.

plecările
curg
între noi
neînsemnate
ultimul sărut va fi
întotdeauna
primul

da, poate că ai dreptate, Elena. uneori ne întoarcem la basics, cu toată claritatea lor, cu toată durerea lor

trandafiraș, de multă vreme nu te-am mai văzut. cred că ninge în Ardeal acum.

asteptarile au gust de vanilie primavara in noiembrie, in somn nu stii niciodata daca exista plecari. imaginile transcend in amintire - clopotul, timpul, memoria noastra incapatanata. sfarsiturile de saptamana ne aduc mereu aminte de alte perspective ale sinelui. sunt prea multe ore.

Fluiditate, transparență, fără umbre acest poem, sentimentul unei clepsidre re-întoarse, ca și cum această curgere dinspre făgăduință spre veniri-albastre este subțiată prin - necesarele uneori - plecări.
Miezul poemului atinge lăuntrul, aici rațiunea lasă trăirea să rămâne în focul ei doar pentru câteva clipe aprins de vânt:
\"clopote uriașe ne învăluiesc
ne rostogolesc în oase
calde atingerile
pulberea umbrelor
desprinderile
atît de simplu
e totul
între noi
sortiți să ne rănim
întrepătrunse
așteptările\"

E bine să ne lăsăm sub un clopot de sunet-lumină, dincolo de așteptări.

Ela

Virgil ne arată că poate fi și tandru, că poate scrie \"poetic\" dar eu îl prefer pe cel din celelalte poeme, cu toate că acest poem nu face decât să-i întregească forța...hmmm...\"arse pe buze întotdeauna plecările\".

pe-aici sunt, doar că stau mai mult în culise, urmărind desenele în creion ale personajelor și jocul de lumini. Și stele!

Și încă nu ninge, toamna nu se dă dusă ușor de pe la noi :)

un soi de iubire a departelui... foarte interesantă abordarea... rețin finalul:

sortiți să ne rănim
întrepătrunse
așteptările
venirile albastre
somnul
arse pe buze
întotdeauna
plecările


cu respect, S.D.

Simplu, atat de simplu... multa muzicalitate, multa tandrete (nu stiu cu reusesti sa creezi senzatia de tandrete fara sa cazi in dulcegarii tocite, dar uite ca o faci), imagini inedite, tot ce-i trebuie pentru a fi Poezie.

Adina, cînd ai să ai o mie de ani ai să fii surprinsă că vei gîndi la fel

Ela, dacă am putea să explicăm tot ce este acel inefabil cînd ne scriem... dar nu putem

Dorina, Dorina... Virgil e imprevizibil, chiar și pentru mine. Uite, nici nu știu pe unde e acum...

Trandafiraș,
e un avantaj și privitul din culise, mai ales toamna, în noiembrie

Sorin DespoT,
prezența ta sub acest text este și o surpriză și o notă aparte. Un semn că nu am ajuns de tot previzibil

Nicoleta, the beauty is in the eye of the beholder

Am citit poezia in sens invers. Mi-a placut mai mult, poate pentru simplul fapt ca nu e asa cum ai dorit tu sa fie ci altfel :), Acum la drept vorbind am ramas surprinsa (placut) de senzualitatea si tandretea emanate de versuri, de faptul ca poemele tale nu sunt doar sa spun asa o palma data prezentului, dure si lipsite de dulcegarii. Sunt convinsa ca in spatele profetului sta omul cu tot cu sentimente( chiar daca nu lasa sa se vada asta).
Si.......da:
,,atît de simplu
e totul
între noi\"
In cateva cuvinte- vazut si placut.
La recitire
Gabriela