Azi e luni.
Mă bate gândul să te caut,
să te simt,
chiar dacă mă dor toate oasele
și jumătate din mine
nu încetează să spere.
Azi mă rog,
ca lacrima în strană,
să-mi vii,
să-mi fii,
chiar dacă,
în
Toți îngerii sunt o prelungire a lui Dumnezeu.
Unii poartă numele meu.
Poate asa ne măsoară El dragostea,
născută din tu și eu.
Până la urmă, tot o prelungire a lui Dumnezeu.
Și poate că iubirea
nu-i decât un ochi
pe care Dumnezeu
l-a deschis
și l-a ascuns într-o carte.
Să citim pe furiș,
să nu trezim pasărea.
Pasărea tristeții ce ne desparte.
Iți scriu scrisori
Pe o foaie de ceară.
Cu focul din trup,
Cu un spic de secară.
Îți scriu scrisori
Ca ultimul proscris.
Cu capul plecat,
Ca un mac ce se frânge,
Îți scriu scrisori
Cu cerneala din
Ești cea mai frumoasă.
Ai vara pe trup când zâmbești
Și-o felie de pepene pe masă.
Din coasta mea ești făcută.
Dintre toate minunile care sunt,
Cuvintele tale au gust
De măr și cucută.
Poți să arunci un ochi
Peste ultima mea poezie.
Să tai o literă, un vers,
Să tai în carne vie,
Tot n ai sa auzi cum se tânguie noaptea
Ultimul crin ce și a pierdut virginitatea.
Poți să arunci un
respir rar
de teamă să nu zboare liniștea
respir ca și când aș visa
gura ta într-un moment de rătăcire
pe trupul meu
pe singurul meu trup
la sud de inimă
acolo unde stă ascunsă viața
imi spui
ești atat de frumoasa Nirvana
când taci
ești a opta minune a lumii
ești atât de frumoasă
că tremură iarba și carnea pe mine
și toate femeile te invidiază
și se uită la
Îmi spun toți-
Fă și tu ceva cu viața ta.
Ai 40 de ani și minte ioc.
Mergi cu trotineta si trezești vecinii,
A venit moartea , a venit moartea
și toată lumea se ascunde după deget
și tu știi
a-nmugurit cireșul și sânul tău cât o nucă cu coaja
tare
s-a revărsat prin iarbă.
azi fac economie de cuvinte
și privesc.
tu stai ca o virgulă îmbrăcată în roz
și plângi de bucurie sau
îți scriu cu părul prins sub o năframă
eu simt că-n partea stângă a-ncolțit o rană
la ceasul când luceferii petrec
griji mari si mici călări pe ore se întrec
îți scriu cu sufletul privind
prin aerul de seară tămâios
oh Doamne
mi-a ajuns privirea ta la os
mai jos de cer
cuvintele-s năuce
mă pregătesc să plec
sufletul gol mi s-a urcat pe cruce
Șase,Doamne,
șase suflete cu ochi mari
își lasă amprenta sub soare.
În carne și oase îi simt când zâmbesc.
Șase suflete neîntinate
aleargă noaptea prin iarbă
cu nările dilatate ca armăsarii.
mama făcea totdeauna spanac
de câte ori protestam
ea ridica glasul
ușor
aripi urcau la cer și era bine
și nu puteam s-o refuz
peste noi cădea timpul ca praful de pușcă
secerând
