respir rar
de teamă să nu zboare liniștea
respir ca și când aș visa
gura ta într-un moment de rătăcire
pe trupul meu
pe singurul meu trup
la sud de inimă
acolo unde stă ascunsă viața
imi spui
ești atat de frumoasa Nirvana
când taci
ești a opta minune a lumii
ești atât de frumoasă
că tremură iarba și carnea pe mine
și toate femeile te invidiază
și se uită la
Îmi spun toți-
Fă și tu ceva cu viața ta.
Ai 40 de ani și minte ioc.
Mergi cu trotineta si trezești vecinii,
A venit moartea , a venit moartea
și toată lumea se ascunde după deget
și tu știi
a-nmugurit cireșul și sânul tău cât o nucă cu coaja
tare
s-a revărsat prin iarbă.
azi fac economie de cuvinte
și privesc.
tu stai ca o virgulă îmbrăcată în roz
și plângi de bucurie sau
îți scriu cu părul prins sub o năframă
eu simt că-n partea stângă a-ncolțit o rană
la ceasul când luceferii petrec
griji mari si mici călări pe ore se întrec
îți scriu cu sufletul privind
prin aerul de seară tămâios
oh Doamne
mi-a ajuns privirea ta la os
mai jos de cer
cuvintele-s năuce
mă pregătesc să plec
sufletul gol mi s-a urcat pe cruce
Șase,Doamne,
șase suflete cu ochi mari
își lasă amprenta sub soare.
În carne și oase îi simt când zâmbesc.
Șase suflete neîntinate
aleargă noaptea prin iarbă
cu nările dilatate ca armăsarii.
mama făcea totdeauna spanac
de câte ori protestam
ea ridica glasul
ușor
aripi urcau la cer și era bine
și nu puteam s-o refuz
peste noi cădea timpul ca praful de pușcă
secerând
împărțeam cartea cu tine
și timpul
apoi cădeam în extaz
patul avea memoria lui
(eu însă nu)
încă mai trec cu mâna peste el
doar doar voi găsi undeva copilăria
într-o zi mă voi trezi că ard de nerăbdare să te întâlnesc
și în jurul meu se va ridica un zid și un fum
greu ca o piatră de moară
apoi îmi voi lua inima în dinți
și o voi izbi de toți
de câte ori mi se face frig
mă închei la cămașă
să nu mi se vadă sufletul
și asta se întâmplă zilnic
cu o precizie matematică
e limpede că lipsește ceva
așa că
mă așez în genunchi
mă
Trag cu ochiul din plictiseală.
Cerul se încruntă,
tușește o dată,
de două, de optzeci și nouă de ori,
apoi tace.
O rană adâncă îi crește în piept.
Domnilor,
să păstrăm un moment de
alergăm cu gura închisă
de teamă să nu ne pierdem copilaria
inocenți și nu prea
în timp ce
norii își umflă pieptul de ploaie
și Dumnezeu ne privește
cu inima cât un purice
de cate ori bate clopotul
linistea se revarsă pe stradă
și
râsul copiilor umple cerul de păsări
grație și inocență pentru o singură clipă
în pumni
mamele adună noaptea
o mie de râuri
în vreme ce eu te iubesc
batalioane de ani au pornit la război și se joacă de-a viața
trec anotimpurile Ioane semănând furtuni
în vârful degetelor
geme luna în iarbă și dincolo de
Copacii sunt un fel de femei
cu mâinile arse de soare
care noaptea dorm
iar ziua au grijă să nu se întâmple nimic rău.
Asemeni femeilor nasc,
au rabdare,
se tânguie ca și când ar
Covor de iarbă și fluturi
ți-am așternut
înainte de toate,
și ziua de ieri.
și te am iubit cu gândul.
și nimeni nu știe de ce
sufletul l-am aruncat într-o colivie.
după-amieze târzii
lalele și spini
furnici alergând printre pietre
iarba crescându-mi prin păr
împrejur bucuria
april
albastrul ochilor mei atrage păsări