chiar dacă nu te găsesc Doamne
între două respirații ochii mei străbat toată calea lactee îmbătrânind
scrisoare către Dumnezeu
îți scriu cu părul prins sub o năframă eu simt că-n partea stângă a-ncolțit o rană la ceasul când luceferii petrec griji mari si mici călări pe ore se întrec îți scriu cu sufletul privind
deschideți porțile
de azi sunt ca o toamnă- sălbatică si migratoare cum numai cuvintele știu să fie mă învârt în umbra cerului printre mestecenii cu gâtul lung de fum singură spre un alt anotimp ocolind
piano
mă așez pe plâns cum luna pe ramuri ultima oară ți-am cântat din suflet de floare albastră
simfonia tăcerii
câtă asemănare între jalea cucului și viața mea! și cât prezent potrivnic și lipsit de apărare...
Invazie de gânduri
Atât de pura iarna rătăcind pe străzi și tu și eu îmbrățisându-ne de-a curmezișul clipei ne latră noaptea câini cu labe de argint luna cu ochiul ei plin ne privește absentă
explicație
eu sunt ca un sâmbur de viață pocnind sub piciorul secundei ah sufletul meu răsfirat peste timp se adună in moarte
de-atâtea ori
eu plâng rotund pe margine de cerc cu-aceeași nepăsare cotidiană tu respiri jumătăți de cuvinte cu ochii lipiți mai încolo sărutul ca un poem bordo cu degete cruce așteaptă
între atât și atât
......... răstignite cuiele gândurilor zac pe fundul sufletului încolțind stropi de tăcere puțin mai încolo se crapă de ziuă ușor curg speranțele
poate
între două clipiri mai curgeam câte un cerc cu glezne pustii acostam la țărmul realității aveam intotdeauna nordul înainte și măinile impletite ad-hoc într-o stare de bine miroseam a departe și
ganduri despre noi
La inceput a fost pamantul.Rotund ,inconjurat de univers, aruncat acolo ca un ultim lucru nefolositor,acest pamant, al nostru.. Stiam ca te afli undeva. Presimteam ca existi si daca nu te-ai fi
rastignit
Duceai povara necredintei, pe umerii tai prea firavi . Te-ai incovoiat fara sa spui un cuvant , ingenunchiind in tarana -aceeasi tarana ce tinea loc de trup -, sarutand-o cu buzele tremurande ,cu
Ganduri despre inima mea
In noaptea aceea Luna plangea , Siroindu-si lacrimile aurii Peste sufletul meu trist, Sfasiat de ignoranta ta. Mi-aduc aminte Cum ai muscat din el. Cu atata sete, Potolindu-ti foamea Cu
Ganduri despre ganduri
M-am asezat la marginea sufletului tau Si-am spus: Am sa caut un sambure de adevar In labirintul minciunilor tale. Cand am sa-l gasesc Am sa -l ascund intr-o scoica, La umbra padurilor de
Ganduri despre sarut
Fara sa vreau,am pornit in cautarea unui sarut. La coltul gurii m-am oprit , Am stat putin si-am batut Si involuntar am zambit. Imi placea mirosul tau proaspat, De ploaie starnita acum, De