devii poet

Interesant, azi poetii vorbesc mult despre poeti :) [pe agonia, vreau sa zic]
E oare ,,constiinta colectiva\" a poeziei ? Simtim nevoia sa ne delimitam si sa ne redefinim?
Remarc:
,,devii poet
cînd nu mai poți să scrii ceea ce simți
ca o arsură acidă a infinitului
în fiecare închidere a pleoapelor
cînd nu mai poți muri nici dacă vrei
spînzurat perpetuu între cele două dimineți\"
si finalul:
,,devii poet atunci cînd te naști
vinovat de frumusețea pe care trebuie să o îmbrățișezi
să o guști să o atingi să o privești să o miroși
iar nimeni nu e în stare să îți taie cordonul ombilical
care te leagă de ea\"
Virgil, am remarcat de mult timp prolificitatea ta poetica si ma intreb cat timp iti mai ramane pentru cotidian?...Fiindca acesta ne obliga la o alta stare de constiinta.

parerea ta. nu m-a convins. dimpotriva. discutabil. (desi, nu am chef de dezbateri...) si nu m-a emotionat, nu \"m-a atins\" nici o expresie metaforica.
amalgamare...efort...
poate e o tema cam...dificila? poate, nici nu e bine sa o abordam? poate, sa scriem si...atat?!

\"devii poet
cînd nu mai poți să scrii ceea ce simți
ca o arsură acidă a infinitului
în fiecare închidere a pleoapelor\"

Manifest pentru poezie, intr-o ordine a firii, \"suspendat intre doua dimineti\", autorul se imbraca azi in toga cuvintelor si ne transcrie in versuri o lege, un imperativ al constiintei sau al incponstientului care ne indeamna sa ne scriem \"cînd nu mai au importanță literele
nu te mai temi de ele nu le mai iubești\".. Caci inevitabil \"devi poet atunci cind te nasti\" cu o vinovatie a frumusetii - frumoasa trecere prin stari intunecate aduse in estetism, pina la limita simturilor: \"sa o imbratisezi, sa o gusti, sa o atingi, sa o privesti, sa o mirosi\".
Vitala dependenta a creatorului de propria placenta lirica, un etern cordon ombilical il pastreaza viu, atunci cind \"nimeni nu e in stare\" sa il taie.. O viata acolo unde este nedesprinsa spre lume.

Virgil, \"nu stiu altii cum sunt\" dar eu cind citesc acest poem simt cum ma trec timpuri primordiale nascindu-ma iarasi.

Multumesc pentru aceasta vie lectura. Felicitari.

Drag, Ela

Devii poet atunci cand, probabil, reusesti sa scrii atat de frumos si adanc, atat de cald si aproape de sufletul omului, indiferent cum te-ai juca in jurul cuvintelor, ele sa te-asculte si sa te iubeasca. Multumesc si eu pentru lectia de poezie:)
drag - Lory

Ultima strofa frumoasa... placuta citire... poate insa ai fost prea vorbaret... strofa finala e o poezie in sine.

Rosinante, deși cineva spunea că e un subiect bătătorit eu găsesc că această frămîntare este mereu actuală. Și ai dreptate, cea autentică e postfactum. Mulțumesc.

Elena, you\'ve asked a very good question. E foarte probabil ca momentul cînd voi privi la această perioadă ca la un aspect trecut să nu fie foarte departe. Deocamdată îmi vine foarte natural. Dar evident, nimeni nu cunoaște viitorul.

Silvia Caloianu, dacă mă întrebai înainte să știi că eram suficient de amabil să îți recomand să nu o citești, pentru că este evident că nu o poți simți. Între ceea ce înțelegi tu și ceea ce înțeleg eu prin estetica lirică o prăpastie mult prea mare. Te asigur că nici eu nu vibrez la textele tale. Mă lasă relativ rece. Deci, sînt mecanisme mult prea intime care ne guvernează incompatibilitatea, așa că mai bine să o lăsăm moartă cu încercările astea futile de a ne înțelege sau simți textele reciproc. Părerea mea.

Daniela, dacă te-a răscolit atunci e de bine. Nu-mi place să îi fac pe oameni să se simtă confortabil.

Lory, mulțumesc și eu de urare. Și de cuvinte.

Vladimir, Antoane, probabil că e de la febră. Cînd o am pierd oarecum percepția fină a dimensiunilor. E posibil totuși să vă și fi învățat \"prost\" cu textele mele scurte. La fel de posibil e să aveți și dreptate.
Mi s-a părut că am văzut o stea Antoane. Sper să nu fie tot de la febră. Mulțumesc. Am să mă gîndesc la sfaturile voastre.

Ce n-am inteles eu din manifestul de fata este daca autorul a devenit sau nu poet el insusi. Urmeaza sa mai studiez, desigur, si alte manifeste ale altora.
Bobadil.

Ultima stofa este in opinia mea inceputul , chiar daca autorul a pregatit-o si directionat-o ca \"o lumina la capatul tunelului\"...sau ca o nastere in sine...eu asa am vizualizat lucrarea si mi s-a parut extrem de profund si original. Vreau doar sa-l intreb pe domnul Virgil : poti fi poet avand la baza si perceptia uratului?...sau se intra in alta sfera in afara poeziei?...daca da...atunci in care?
Cu deosebit respect.

Relaxează-te Andule, că n-a devenit. Mă vezi tu pe mine că am descoperit \"transhumanța iubirii\". Hai să fim serioși...

Domnu Andrei,
nu știu dacă se poate spune \"avand la baza\" dar în orice caz, așa cum spunea marele Arghezi, \"din bube, mucegaiuri și noroi\", se poate scrie bine, dar nu e cu nimic mai ușor, ba dimpotrivă, să exporezi estetica urîtului. Eu cred, dacă mi se permite, ca dulcegăriile și dezgustătotul sînt la fel de oribile ca mediocritatea. Merci de trecere.

Am uitat sa spun ca mi-a placut. Asa, pur si simplu. Cat despre \"transhumanta iubirii\"... cred ca ar trebui sa vorbim la un pahar de chardonnay din ala de-l lauda toti ca s-ar face pe pamantul fagaduintei. Cate 50.000 de vise pe an.
Bobadil.