Un copil ruginit

Chiar așa, e multă finețe aici. Deși chestia cu rugina de pe copil la început sperie. Paradoxal însă mîna lui care acoperă peisajul dă și mai multă importanță colinei cu sănii și craterului din piept de unde izbucnește lent sîngele. Pe urmă apare \"Și un copil de cristal\" care \"își trece mâinile încet/Mângâind obrajii liniștiți ai bunicii\"
și totul devine fascinant de fin.
A, cred că nu se prea leafă \"izbucnit\" de \"lent\", dar asta nu strică impresia generală.
Felicitări, Victore!

..o teorie cf căreia copii sunt împărțiți în : copii de cristal și copii indigo.se presupune că dețin o aură pe care, doar cei ...luminați o pot zări și o pot auzi.
aleg:,,Vin aici suflete din pădure
Și un copil de cristal se aude,,.
cu sinceritate

Îți mulțumesc că te-ai oprit la textul meu.Sunt onorat căci știu că ești selectiv.Cât despre izbucnirea lentă, acesta este amurgul, ca o lavă poate.Te mai aștept.

Își mulțumesc pentru comentariu.*Vin aici suflete din pădure* e și versul meu preferat.Să știi că eu te citesc și te apreciez chiar dacă mă opresc rar.

Tocmai această izbucnire lentă m-a atras la versurile dumneavoastră iar acel „copil ruginit” corespunde realității, trebuie doar să privești împrejur la tinerii de azi care nu știu sau nu pot să se bucure de zilele copilăriei și-mi par mai bătrâni decât bunicii.
Mi-a plăcut, m-ai trec.

Doru Emanuel

imi place titlul f mult.un copil ruginit ci nu copilul ruginit, parca vad o diferenta.poemul e ca o ninsoare.
mcm

Doru Emanuel mă onorează revenirea ta.Nu știam că un copil ruginit va avea așa efect.Mulțumesc.

Carmen, mă bucură scurtul tău comentariu.De data asta așa cred și eu că am reușit o ninsoare liniștită.

Stări de liniște sufletească bine ancorate cu imagini deosebit de frumoase,\"două,trei stele mai zăresc/în ochiul unui copac/și izbucnirea lentă de sânge/din craterul pieptului/Într-o linie cu orizontul\"
Text bun, mulțumesc pentru dăruire, nouă cititorilor
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

eu vad aici \"un copil ruginit\", un copac, padurea, \"un copil de cristal\" jucand un joc *straniu* si totusi firesc, al *metamorfozelor*...frumos, domnule \"Amurg\"! (adica Victor)...

un copil de cristal se aude
cum isi trece mainile incet
mangaind obrajii linistiti ai bunicii.
niste versuri cu multa sensibilitate si rafinament
te felicit

Teodor, Djamal, va multumesc pentru cuvintele frumoase.Desi mai ambigua poezia ma bucur ca ati receptat-o.Si eu va citesc si ma bucur de poemele voastre.

Cu prietenie si respect

Ioana, ai deslușit bine. Într-adevăr este vorba despre o metamorfoză. Credeam că am fost mai cifrat dar de tine nu mă pot ascunde.De ce nu te înțeleg și eu la fel de ușor?

Mă impresionează tabloul unei întoarceri la minunea copilăriei, aceste versuri care dezgheață trecutul\"Vin aici suflete din pădure
Și un copil de cristal se aude
Cum își trece mâinile încet
Mângâind obrajii liniștiți ai bunicii\" Multă inspirație!

Bine ai venit pe pagina mea.Comentariul tău mă bucură și în același timp mă onorează.

Mulțumesc mult,

Victor,
am citi cu placere. un poem al constrangerii diafane, picural... miza pe copilarie redescopera mirajul unei lumi aparte, minunate... aici intervine, insa, cuvantul (sintagma), cheie: un copil ruginit. el da acea, necersara, substanta si conotatie multipla poemului. felicitari.

cu prietenie,

Petruț,Într-adevăr copilul ruginit face*opinie separată* în întregul diafan al poeziei.Mă bucur că nu l-ai simțit disonant.Mulțumesc pentru semn.Te mai aștept.

Cu prietenie,
Victor

imi place mana care acopera peisajul in prima faza, oarecum antitetica fata de mana din fanal in plina mangaiere. izbucnirea lenta de sange nu imi suna chiar asa bine. per ansamblu insa e bun. chiar bun.

Leonard, ma onoreaza vizita ta.Inseamna f. mult pentru mine ca l-ai vazut ca pe un text bun.Iti raspund cu intarziere caci abia acum am trecut pe Internet explorer.Mai ambigua poezia. Multumesc.

Cu prietenie,
Victor