Tandrețe

adevaruri cutremuratoare despre pierderi...si totusi, tandretea!...frumos, Victor!

O poezie care m-a emoționat pentru că și eu mă regăsesc în ea. Mă simt mult prea stângaci și nu de puține ori am impresia că nu-mi sunt la îndemână cuvintele. Nespus de mult îmi place și finalul.

„Am o tandrețe față de tot ce vrea
Să prindă viață
Ca față de orice nou născut”

Cu stimă
Doru Emanuel

Răspund cu întârziere căci abia acum am reușit să mă loghez.

Ioana, într-adevăr ai observat bine, e vorba de pierderi și nu numai de poezii ratate ci de asemeni de pierderea acelor femei și a celor dragi dispăruți dintre noi.Mulțumesc pentru apreciere.

Doru, asta cred că ne caracterizează pe toți:nu întotdeauna ne sunt la îndemână cuvintele poate nici celui ce ne posedează.E un caz fericit să-ți iasă ceva din prima.Mulțumesc pentru comentariu.

Vă mai aștept
Gânduri bune,
Victor