Victor Potra

Păstrând proporțiile, aceste șase luni de Agonia au fost un anabasis, Noemi. Deși punctul de sosire pare același cu cel de plecare, nimic nu mai e la fel. S-a adunat cunoaștere, s-a pierdut inocență, s-au născut scrieri, s-au risipit energii.
Nu pot mulțumi decât metaforic unei prezențe nonconștiente de sine și de acțiunile sale, cu reversul că nici supărare sau regret nu poate fi, pentru nimic.
Pe de altă parte cred că ai dreptate, mă apropiam de punctul încălcării propriului meu motto.
Și repunerea ipotezelor îmi priește, dovadă textul de mai sus. Nu mai scrisesem un text limpede și analitic de prea multă vreme.

Mulțumesc,
Victor Potra

Cornel, LIM, textul de mai sus se referă la problematica rebelului în general. Analiza paradoxurilor de mai sus în context agonic e un lux pe care nu mi-l permit acum.
Desigur, e interesant să văd că modelul este aplicabil concret. Aceasta îmi dă speranțe că eforturile de a sintetiza au produs câteva reflecții cu un grad ridicat de universalitate, deci și cu numeroase referințe în situații particulare.
În ceea ce privește aprecierea mea ca autor și ca persoană, vă mulțumesc. Dar nu trebuie să vedeți în mine o victimă. Am un defect, nu știu când să mă opresc, însoțit de o calitate, nu știu să mă opresc. Deci ne vom mai auzi... :)

Victor Potra

Alberto, James Dean a fost un actor, nu un rebel. Nu confunda imaginea cu realitatea. Che a fost un exportator de revoluție, apoi un rival pentru Castro. Nu confunda conflictul cu rebeliunea. Un rebel autentic este suficient de adaptat încât să poată combate eficient ordinea represivă. În șanț ajunge după ce nu mai este nevoie de el, când calitatea de rebel a încetat. Nu confunda rolul cu persoana.

Adrian, mulțumesc pentru evidențierea coerenței și conciziei. Aveam emoții că textul este prea lung pentru lectura în spațiul virtual, probabil că s-ar mai putea tăia din el, voi vedea.
Și pe mine mă deranjează sintagma \"e criză de rebeli în România\", e agresivă și are pretenții sentențioase. Dar s-ar putea să fie cea mai precisă descriere sintetică a realității. În momentul în care voi încerca o explorare la nivelul cauzelor specifice României, tematică aici doar anunțată, poate se va face lumină și în această direcție.

Vă mulțumesc pentru intervenții,
Victor Potra

Cornel, mulțumesc pentru empatie. Ai realizat o analogie care m-a pus pe gânduri, în comul tău.

Seară bună,
Victor Potra

Dana Banu, mulțumesc pentru susținere. Dincolo de distincții virtuale, rămâne un gust amar, dat nu de altceva, cât de această nedreptate făcută unui text pe care eu îl consider bun, măcar în sensul experimentării.
Și eu rămân prietenul tău, real, nu doar virtual... :)

LIM, accidentele fac parte din viața noastră de zi cu zi... :) Mulțumesc pentru semn.

Victor Potra

Adriana Lisandru, Laurențiu Ion, vă mulțumesc pentru apariția aici.

Un gând bun și vouă.

Victor

Starea de a fi întru cădere poate fi o bună alternativă la angoasa existențială. A nu se confunda cu \"căderea\", o acțiune cu cap și coadă, piedestal și final.
Personal, prefer a fi întru plecare, dar reînființarea prin devenire este foarte bine sugerată aici, așa cum este.

Parcă aș detecta un pattern deja, prezența unui reper secund, de exteriorizare - abordarea la persoana a doua... Nu cred că motivul este suportabilitatea. Poate analiza?

... but still...

Dana, un semn bine venit, prietene :)

Mihai, precum știi, Dana nu apare pe textele celor ce nu suportă critica :)) Deci nici vorbă de supărare. Dar nici tu nu te vei supăra dacă am opinii ușor diverse, nu? Nu e apărare, e nuanțare.

În primul rând am lăsat să curgă în poemul ăsta, din mine, ce-a vrut... \"starea\", cum spune Anghel :)
Cu \"bine că plouă\" nu știu, s-ar putea să ai dreptate.
\"râde și un prieten\" nu e marcare de glumă, e ironie crudă, receptată în plină figură, depinde cum citești.
\"unul de lângă celălalt\" se referă la un ansamblu de trei. Așa cum l-ai citit e într-adevăr redundant, dar dacă treci dincolo de cuplu?
\"plecare\" - se pare că, fără să-mi dau seama, mi-am indus o mistică a plecării, în multe scrieri. O să văd ce e cu ea.

Mulțumesc.

Mulțumesc pentru opinia critică și pentru oferirea de referințe dintre lecturile tale recente.

Sper că nu e totul pierdut și că vei putea găsi în alte părți un erotism autentic, de calitate.
Mulțumesc,
Victor

Domnule Gorun, Mulțumesc pentru observație. Am mai fost întrebat, offline, de ce Hegel, de ce tocmai acolo, se pare că este într-adevăr o problemă... :) Intervenția dumneavoastră îmi dă certitudinea că e un punct unde trebuie să mai reflectez.

Mulțumesc încă o dată.
Victor

Hi, hi, hi, încă un novice a găsit calea inițierii negative.
Cum reușești tu, Noemi, să-i îndemni să facă un lucru și apoi să-i corupi să facă exact pe dos...
Daaaa... Ai nevoie de o demolare sistematică...

Sunt ocupat încă vreo două-trei săptămâni, după care mă reapuc de scrierile anomice. Era la rând \"unghia Noemică\", nu ?...

Sper că nu te superi că te abordez ca pe un joc de computer lăsat neterminat, nu?
Lilă

... presupune neapărat o teorie a conspirației împotriva sa. Deja în derulare sau tocmai clocindu-se. Modul de-a dreptul abrupt în care orice fel de trecut este rejectat, îmi repugnă și îmi stârnește reacția, măcar pentru contracararea violenței discursului.
A pune etichete și a trata global și nediferențiat persoane, doar pentru că au aparținut și s-au afirmat într-o anumită epocă, denotă un primitivism care merită combătut. Nu de altceva, dar TV-ul ne-a învățat că primitivismul este contagios.
Domnule Moga, nu mă pot împiedica să nu fac un experiment mental, și să nu-mi închipui că ați avea puterea de a rescrie manualele și istoria literaturii române? Ce ați pune în ele? Posibilul răspuns mai întâi mă infioară, după care mă face să vă trimit la plimbare.
Vă rog să reveniți la comentariile poeziilor de curte de provincie, în care excelați, poate veți aduna suficient respect de sine, astfel încât să vă permiteți și o reacție echilibrată.

Cu ceva dezgust,
Victor Potra

Ai cel puțin 2 întorsături de situație care m-au surprins, deși una din ele era anunțată.
După ce m-ai adormit cu cimbrișorul în mod meseriaș, fără să mă plictisesc o clipă, după ce m-ai umplut de regrete, convingător și metodic, am receptat în plină figură perechea de palme cuvenită:
\"Cînd faci un lucru pentru prima dată după optzeci de ani, aproape că ești emoționat. Azi-noapte m-am căcat pe mine pentru prima dată după optzeci de ani. A fost catifelat, cald și a mirosit a lapte acrit.\"
Da, am rămas cu gura căscată. Nu mă așteptam, foarte bun pivot, atât de întoarcere a epicului, cât și a construirii personajului.
Apoi mai este întorsătura de la final, cu blestemul după noaptea de anchetă. Și acel moment m-a surprins, deși era anunțat de \"eu n-am bătut pe nimeni, decît din obligație profesională\". Un alt pivot care aruncă o lumină secundă asupra a ceea ce tocmai ai citit.

Mi s-au părut extrem de bine realizate câteva lucruri, mărturisesc că am băgat la cap cât a încăput. În primul rând capacitatea de a \"duce\" concomitent firul epic și construcția psihologică a personajului. Apoi conturarea acestuia doar prin interacțiuni, fără introspecții ideatice. Sunt gânduri extrem de credibile, lejere, naturale. Iar reveria la ceaiul de cimbrișor mi se pare deosebită, impunând foarte discret o anume viziune a personajului asupra vieții... Ceea ce mă duce la al treilea punct important, capacitatea de dozaj fin, de acumulare progresivă de tensiune epică, gen arc, pe care n-o simți decât atunci când este eliberată. Momentul cheie al ruperii de ritm, de asemenea foarte bine ales.
Mi-a mai plăcut faptul că introspecția personajului e pe jumătate poveste, atât prin apelul la memorie, cât și prin folosirea unor imagini în mișcare. Iar relatarea la persoana I continuă adăugarea implicită de detalii psihologice, prin descrierea unor percepții foarte personalizate, de ex: \"Copiii îmi plac, ei se uită la mine cu o privire lipsită de milă, copiii sînt cruzi, sînt vii, necastrați.\"
Înainte să închei, revin la fragmentul de mijloc, cu Olga și Pamperșii.
\"Am să mă cac pe mine în fiecare noapte care mi-a mai rămas. E ultima mea plăcere, n-o să mi-o răpească nimeni. Pempărșii sînt doar o manieră decentă de a-i spune Olgăi că e o femeie cumsecade.\" Fără acest fragment, textul nu ar fi fost la același nivel, părerea mea... E o declarație de război aici, atât privind în spate, către trecut, cât și oțărât, către viitorul care mai este de târât pe proteză. E punctul în care m-am întors după ce am citit prima oară, și de unde am plecat în relecturare.
Dincolo de plăcerea lecturii, o scriere de la care am avut de învățat.
Victor Potra

Madame Mamier, mulțumesc, vreau doar să adaug că acest poem a fost scris în condiții în care \"rafinamentul disponibil\" era excedentar, și atunci singurul lucru curat la orizont era simplitatea. Nu știu dacă am reușit să ating \"puritatea\" dar cel puțin pot să mărturisesc senzația aceea, când deschizi brațele, închizi ochii și te lași să cazi pe spate... :) As simple as that! :)

Moartea e o invenție, noi nu ne vom opri din trăit! :))

Mes respects,
Victor

Katy, nu pot să nu recunosc că ai un suflu proaspăt care dezgheață crusta până și de pe cel mai încăpățânat dinozaur... :)) Ca un ceai de tei! Nu mă ascund după deget, mulțumesc, e o încurajare binevenită. Iar faptul că ai punctat \"nodurile\" de interes e cu atât mai util, pentru acumularea de experiență.

În vară o să vin să realizez un reportaj în Basarabia. Poate ne vedem atunci, alături de ceilalți scriitori basarabeni prezenți pe agonia. O să te abordez pe mess după ce mai scap de sarcinile stringente... :)

Mulțumesc Ecaterina,
Victor

Manifestul nu este nou, dar poate că acum i-a venit timpul și în România.
Creatorii bărbați se simt cumva amenințati de o astfel de abordare. Proporția pe sexe în domeniile creative se modifică lent, deocamdată încă există o preponderență masculină, evidentă la nivele de decizie.
Ceea ce este greu de înțeles și de crezut, este că nu suntem decupați, ca ființe, în feminin și masculin. Există o doză de simțire inițial duală în orice nou venit pe această lume. Apoi, educația, tradițiile, socialul, și nu în ultimul rând hormonalul, fac diferența. Referindu-mă strict la perspectiva masculină, știu sigur că există o doză de \"femelism\" - eu încă mă refer la feminism, în sensul pozitiv, fără negație a masculinului - în orice bărbat care și-a păstrat doza de interogare reală asupra sensului existenței. Vorbesc despre o contrabalansare a dorinței de cucerire cu cea de grijă, a afirmării personale versus compasiune, a lui a fi întru sine versus a lui a fi printru ceilalți.
E un drum lung de parcurs până la o situație echidistantă în care un bărbat să se poată declara \"femelist\" fără a risca oprobiul public, sau în cel mai bun caz clasarea în derizoriu. Eu mă declar fără jenă printre primii masculi creativi din România care apreciază și folosesc în mod activ feminitatea latentă din spiritul lor, dar nu mă pot declara \"femelist\", nu pentru protecție, ci doar pentru că am abordat o altă cale. Nici masculină, oarecum sinuoasă, dar categoric apelând la toate caracteristicile \"femina\" pe care le pot găsi în interior: compasiune, duioșie, completitudine, relaționare.
Vă susțin.
O observație. Simone de Beauvoir trimite la activism. Am citit suficient feminism filosofic încât să știu diferența, dar pentru mulți alții etichetele sunt importante. Atenție la poziționare (semnal inclusiv pentru doamna Marina Nicolaev).

Cu încântare pentru găsirea atâtor puncte comune,
Victor

Dragii mei, umorul nu se explică și nu se apără, se gustă sau nu. Vorbesc, desigur, strict despre textul de mai sus, nu de umor în general (știu că aveți simțul umorului :)) )
Dacă era un text umoristic genial, râdeați probabil și voi. Nu e, pare-se :) Dar nici strop de încrâncenare nu se află aici... :)
Cât despre observațiile tale, Dana, sunt în primul rând încântat că îmi spui ceea ce gândești. Știu că așa ți-e felul de ardeleancă, nici o surpriză, dar vreau și să-ți mulțumesc pentru timpul alocat cu generozitate. Dincolo de acordul asupra observațiilor, rămâne o importantă punctare asupra articulațiilor conceptuale și stilistice. O acumulare de input valoros.

Anghel, știi ce aș aprecia acum? O părere pe \"Good bye\". Raportat la obiective, acel text mi se pare o ratare, nu acesta... Mai sunt și alte motive care îmi impun să scriu acum în regim de \"fast text\", dar nu sunt de explicitat aici...

Oricum, cei care s-au hlizit la jucăria de mai sus mi-au dat inputul pe canale alternative, aș zice că e \"fifty-fifty\" până acum... :))

Vă mulțumesc,
Victor

Îmi pare că ai schimbat poemul de când l-am citit prima oară, imediat după postare. Parcă atunci mi-a plăcut mai mult... sau e doar o impresie (prima lectură versus a doua). Primele 2 versuri parcă erau altfel.
Oricum, e un text bun, cu joacă-violență-viață și un erotism surd, subînțeles. Îmi plac și imaginile folosite. În ciuda aparentei explicitări, poartă cu ele o \"trenă\" de joc secund, emoțional. Sunt în același timp și atitudini.

Ultimul vers mi se pare o găselniță foarte bună. Întoarce scurt perspectiva, proclamând dragostea ca o înfruntare, o competiție, totuși șăgalnic. Un poem care altfel ar fi putut fi citit într-o notă neagră, devine astfel luminos.

O sugestie la \"zvâc de viață împăturit în capotul oranj\", cred că împăturit e în plus și îngreunează și lectura, \"zvâc de viață în capotul oranj\" mi se pare mult mai puternic.

Bine că te-ai reapucat de scris.
NB. Ar trebui să discuți cu editorii și să reconsideri ștergerea textelor ce erau postate. Cel puțin \"Strada Orelor\" e o pierdere pentru mine personal, lăsând la o parte orice considerații de ordin general.

Victor

Anghel, ai avut vreodată de-a face cu un copil? Ceea ce îl definește nu este imaturitatea, ci ludicul. Mă, joc, și nu doar că am voie, e chiar recomandat!... :) Iar textul de mai sus... Îmi pare rău dacă nu l-ai gustat și mă bucur că baba ta semiparalitică de la cinci știe să folosească emailul și mess-ul pentru re-vrăjirea scării voastre... :)) Eu tot cred că e amuzant :D
Cât despre celelalte, ai răbdare. Creștem, o să vină. Vezi \"Good bye\" ca exemplu de text care nu trebuia scris acum, dintr-o mie de motive, unele obiective, altele personale. Proiecte există, dar pripeala e clar dăunătoare.

Merci pentru \"concerning & trust\", don\'t be so hasty... :)
Victor

Te cred că finalul putea fi mai glorios, dar a trebuit să plec în pripă... După scrierea autodafeului, eram așteptat. Ca penitență am fost pus să sap pe întuneric grădina din fața scării, și să plantez bulbi de de-ăștia, cum le zice, Candidum... Cică doar așa pot să-mi recapăt candoarea. La primăvară mi se spune că o să răsară cu un parfum d-ăla, de ori ei ori noi...
Motanu e și preferatul meu, că pot să-i dau șuturi... :D

Seară aromată,
Victor