Jurnal
ultimul zvâc
sau urlet de câine
1 min lectură·
Mediu
te omoooooor/ strigi/ te omoooor, fiară
atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/
ca un abțipild
îmi sfâșii tricoul
caloriferul cronometrează ultimul salt
munte prăbușit în groapa înaltă
taci
(credeai că nu te urmez?)
gât învinețit sub degete învățate cu clape
nuuu
nu cu zvâc de viață împăturit în capotul oranj
niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine
îmi scot tricoul ăla pe care-ai scuipat
până-n plămâni
sâc sâc, ți-e frică!!!
024416
0
Oricum, e un text bun, cu joacă-violență-viață și un erotism surd, subînțeles. Îmi plac și imaginile folosite. În ciuda aparentei explicitări, poartă cu ele o \"trenă\" de joc secund, emoțional. Sunt în același timp și atitudini.
Ultimul vers mi se pare o găselniță foarte bună. Întoarce scurt perspectiva, proclamând dragostea ca o înfruntare, o competiție, totuși șăgalnic. Un poem care altfel ar fi putut fi citit într-o notă neagră, devine astfel luminos.
O sugestie la \"zvâc de viață împăturit în capotul oranj\", cred că împăturit e în plus și îngreunează și lectura, \"zvâc de viață în capotul oranj\" mi se pare mult mai puternic.
Bine că te-ai reapucat de scris.
NB. Ar trebui să discuți cu editorii și să reconsideri ștergerea textelor ce erau postate. Cel puțin \"Strada Orelor\" e o pierdere pentru mine personal, lăsând la o parte orice considerații de ordin general.
Victor