Jurnale

ca un șarpe îmi dă târcoale metroul farurile mă hipnotizează desenele nesfârșite de pe solzi mi se scurg pe retină alene scrâșnetul roților e un cântec de leagăn nu mai respir mă

AKAntrei Kranich

0

0

nu ne vom mai ține de urât în moartea mea vei atârna ca într-un ștreang călcâiele mele îți vor fi tocuri și îți vor subția gleznele fluiera-vor dupa tine solzii barbatilor dar eu nu voi mai

AKAntrei Kranich

0

2

mă așez lângă tine doar ca singurătatea să treacă prin amândoi și să istovească în pământ umbletul ei să crape tălpile de la atâta sete marș, curvo, spune-i morții tale și alung-o din casa

AKAntrei Kranich

0

2

nici nu știu dacă exiști ca să te trag de mânecă și să-ți amintesc, dumnezeule că aici jos ia, sunt și eu că mă opresc în dreptul fiecărui om și intru și ies din trupul lui ca un ac mă deșir

AKAntrei Kranich

0

0

trăiesc viața asta de parcă aș vizita un muzeu din goana trenului același ritm aceeași legănare aceeași somnolență continuă din care mă trezesc doar ca să mut singurătatea în celălalt plămân nu

AKAntrei Kranich

0

2

sunt sfânt și nu am timp să aștept să fiu canonizat ajunge doar să știu eu asta și să mă întreb de ce îmi va fi așa de frică de coada ce se va forma la moaștele mele vârful cozii înfipt în

AKAntrei Kranich

0

0

la început aruncam cu vorbe în geam doar doar va ieși îi zăream silueta în penumbră locuia într-un acvariu utilat modern încă nu eram al ei cel mult o umbrelă lângă biserica arsă gust de

AKAntrei Kranich

0

0

Am trei stații de metrou favorite. Dar de fiecare dată doar mă imaginez aruncându-mă. Sau calculez în gând cam cât de nefericit ar trebui să fiu ca să mă arunc. Din start exclud câteva motive prea

AKAntrei Kranich

0

8

te omoooooor/ strigi/ te omoooor, fiară atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se

AKAntrei Kranich

0

2