nu pentru tine II

nici nu știu dacă exiști ca să te trag de mânecă și să-ți amintesc, dumnezeule că aici jos ia, sunt și eu că mă opresc în dreptul fiecărui om și intru și ies din trupul lui ca un ac mă deșir până ce nici moartea nu mai are pe ce sta miros întotdeauna a strein nu e departe ziua în care mă voi uita în oglindă și voi întreba cine ești tu pleacă de la mine dumnezeule, mă vând ție pe o ureche iată pielea asta pe care noaptea o lepăd ca fără de prihană să deprind somnul din urmă râzi tu, până când aste vorbe vor puți a hoit și măcar de scârbă le vei strânge și le vei da foc