L

la început aruncam cu vorbe în geam doar doar va ieși îi zăream silueta în penumbră locuia într-un acvariu utilat modern încă nu eram al ei cel mult o umbrelă lângă biserica arsă gust de zahăr apoi am împărțit umbrela și patul învățasem să înot în acvariul ei uneori ne jucam de-a bătrânul și marea însă abia când plictisiți ne mințeam că obișnuința e lacătul de la taraba de peste drum mai apoi ne-am trezit într-o seară dormisem prea mult și ne amorțiseră membrele ea rămăsese cu brațul în aer și ca o prelungire a brațului gheara unui cuțit mâna mea îi înlănțuia gâtul amprente de olar pe o amforă am izbucnit în râs și tot râzând ne-am iubit o noapte și o zi iar în următorul an i-am dăruit o cutie acum iese din mine pe furiș stă singură și băncile din parc i se așează pe rând în poală mereu cuminți și mereu vopsite în verde