Veronica Văleanu

ma gandeam la [tigara de foi] vs ecran viu, pulsatil. mai ai undeva si [surcele, urzici]
nu e totusi chiar incompatibil ca si obiectiv de atins, dar intr-o alta continuare a textului, in care oamenii incearca sa se revolte
do you figure out what I mean?:)
ia gandeste-te la textul asta, continuat pe acelasi ton, in care demiurgul se vede nevoit sa ruleze totul acela miscator, viciul lui nou facandu-l sa ia locul oamenilor
sunt convinsa ca poti vedea asta

da, acolo suna destul de socant. totusi asta e pe palierul de limbaj, nu de sens. mesajul are o putere a lui, pe care limbajul reuseste sa i-o fure oarecum. ma gandeam ca a trebuit sa construiesti asa din cauza tonului.
totusi [butona] ar merge pastrat. poti lasa [icoana] in loc de [o icoană].
in cazul asta as vedea o reintoarcere pe text la [un ecran monstruos de mare] si legat cumva de versul acela.
ce zici de [ecranul urias al icoanei] ca mai tarziu sa lasi doar [butona/ urmarind cum]

[tigara de foi] insa e o stridenta, desi inteleg ca ai punctat-o pe partea atitudinala. ai fi putut ingrosa tusa asta un pic altfel, chiar cu o rupere de ton, mai decelerat si mai grav.

insa textul e foarte curajos si pt orice fel de cititor, o cotitura in ale perceptiei.

ideea e buna, are multe parti bune.

insa e obositor la citit. felul cum ai facut taieturile versurilor e de vina. pare desirat. dupa parerea mea, ar merge ca proza.
ca si poezie insa, focalizarea ar iesi mai bine pe altceva decat pe portretistica. sa rupa undeva, sa nu asistam-doar-la. caci putem si anticipa mult pe margine.

VV

un text bun, puternic. am rar ocazia sa mai gasesc.
cand atinge a fleur de peau (ca sa pastrez contextul) si se retrage in ultima secunda (desi cititorul cade inauntru); cand plonjeaza si amesteca resorturi organice, mentale si de simtire.
ca trece granita limbajului de coloratura cum se foloseste mai peste tot, in ultimul timp - e putin spus.
imi plac mult si dedublarile acelea de finete ale conceptului, sau fractalizarea lor, e o viziune care ramane asa la un capat si in alt fel la altul.
smulgerea-din e atat de bine gandita si usor de vizualizat.
nu cred ca gresesc nicidecum afirmand ca e un rebranding al perceptiei indusa pe calea limbajului, caci conecteaza dimensiuni mentale pe masura ce, la citire, se si construiesc imediat.
it's not a text, it's nothing but the functions of the brain, claiming or leaving territory, and learning about themselves.

lipsindu-mi pe moment nivelul de acordat stea, imi e greu sa spun doar ca.
cu toata aprecierea,
Veronica

si eu apreciez comentariul tau, Silvia.
acele denumiri provin de la doua amplasamente cu functionalitate urbanistica din Roma antica, de cand abia incepea perioada ei de glorie.
multumesc foarte mult.
V

se citeste fara respiratie, ceea ce merge perfect pe tema.
(titlul insa nu)
si dupa ce s-a citit, ce a iesit din pereti se absoarbe imediat, ca prin minune, la loc.

VV

citit acum cateva zile, dar nu am avut timp sa las semn. planul magic de aici e excelent trasat, suprapunandu-se perfect pe narativ si pe senzorial, iar intensitatea la cald, de dedesubt, o vad egala cu cea la rece, si apreciez asta mult.
nu sunt blocuri de sens ci o fluiditate cu o putere de combustie ce va tine mult, mult.

Corina, un text de zile mari, pt orice varsta, pe care n-o sa-l uit prea curand. la touch screen heart ma inclin. de fapt totul e asa de autentic incat nu prea mai lasa loc pt alte cuvinte.
sfarsitul e un regal.

o stea. (consider it already here)
VV

sa inteleg ca marele alb e spuma atunci.

e regretabil ca ai inclus planul asta cu [hai la o bere] si [povestite la un pahar].
I mean
asta poate avea sens cand asta declanseaza totul, si atunci e iar regretabil,
sau cand vrea sa duca in derizoriu contra-planul cu albul, dar e prea grosolan.

find smth else.

parca este [bare] nu [bări]

it\'s just a slice.

am argumentat doar de ce am tinut sa pastrez contra-perspectiva fotoliului, ca o fixare. da, mi-ai spus de la inceput ca era simtit inca de la titlu, ca nu mai era nevoie sa dedublez ca sa fac din asta iarasi un punct de forta, si am inteles ca ai inteles.:)

am punctat insa de ce cred ca are rol sa fie totusi mentionat si obiectul in sine acolo, fiind inversul fotoliei.

ai mai multe tipuri de discurs si trecerea brusca de la unul la altul parca le face sa-si fure din teritoriu, desi spre sfarsit se limpezesc toate planurile.
prima strofa aproape in intregime un plan al spunerii, tradeaza la sfarsit in favoarea unui discurs suprarealist domesticit. presari totusi indicii inca de la canepa-par, firul de plumb-bec. am citit zambind.
imi place si adresarea de tip Horla, a la Maupassant, care ma intoarce la acel [fa pace cu tine, om], si cum fura perspectiva intr-un macro. [gaseste viata] se valideaza prin schimbul de sange si surprinzator, ducerea lui catre lumina, o nevoie la fel de primara a unei creaturi parazitare totusi.

sa pun si eu atunci o stea, desi momentan pot doar sa spun ca.
VV

acum vad raspunsul.
inteleg pista asta si e cat se poate de posibil ca eliminarea obiectului in sine sa fie necesara in acest scop.
insa ar mai putea fi si alte piste:
ca si scenariu general, protagonista priveste o fotografie, cel mai probabil din fotolia ei, ca locus si ca stare.
de aceea simte nevoia sa il ancoreze pe contra-protagonist intr-o stare echivalenta cu a ei, undeva, in acelasi tip de real.
asa cum ea vrea sa-si recupereze simturile, se auto-suspenda in dimensiunea fotografiei, a carei contrapondere va fi automat starea de verso, de blank, a celuilalt - oarecum infinitezimal modificata de la [asteptand fara simtire] pana la cea mai marunta cu putinta conexiune mentala de rezonanta pt worlds apart.

intamplator decedece si decenu imi sunt foarte simpatice :)
o sa modific cu [pana si], desi mi se pare ca se instaureaza o decelerare f acuta

ziceam ceva de dramatic nu chiar de dinamic
de ce sa mai mentionez si /tolanit/ sau /asezat/- se subintelege. ca asteapta e mai explicit.
am preferat /fara simtire/ pt acel plus.

insa /tolanit/ ar fi in contrast cu stare dramatica si suspendata de care am nevoie pt contra-protagonist
/fotolia/ si ca stare din interior dar si din exterior, bineinteles cu radacina /foto/ dar si grefata pe.
e perfect adevarat in legatura cu formularea aceea, mi-a dat si mie batai de cap. nu cred ca pot sa fortez mai mult decat /ca/-ul acela, in etapa de acolo construindu-se pe comparatie, usor catre stare.
si-ul e ca un fel de colt al textului, care poate agata si rupe, de fapt e o comprimare a lui pana si/cablul insusi/chiar cablul. nu am nici cea mai mica idee cum sa scap de el, nici acolo nici in versul urmator. o parte buna ar fi ca macar foloseste la atmosfera de sufocare.
thank you

multumesc pt trecere si semn
VV

incerc sa ma gandesc cum le-as putea detasa putin, dar de adaugat nu mai am ce, de fragmentat nu se mai poate. cred ca o sa ramana pana la urma asa, ca un fel de trigger, unul mai ciudat.

nu inteleg exact cu /dar si insa/...

sunt invecinate caci au si un context in care opozitia lor e o zbatere la un anumit nivel de interpretare.
in contextul masculin e un refuz de a concepe \'tocirea\' unui simt, pe cand in cel feminin tocmai invers, o intampinare a tocirii pt a putea fi resuscitata. altfel de ce as fi pus [vreau sa fii mort de oboseala, sa imping sus de la geam sacourile]
un fel de [nu vreau] vs [anti-nu vreau]