Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
@leonard-ancuta
Poezie

marele alb

1 min lectură·
Mediu
ceva fără viață
și totuși cu atîta putere.
o metamorfoză prin care devenim
amintiri
povestite la un pahar.
în tot acest timp marele alb
ascuns împrejur. și vocea repetă
fără-ncetare
moartemoartemoartemoartemoarte
pînă înțelesul se descompune
în fărîme de viață;
suntem
o adunătură polimorfă
de sunete. țipăt de vultur
sau țîrîit de greieri
în urechile altora.
dincolo de marele alb
sunetul se pierde într-o lume
invizibilă.
și un elicopter ridică în aer
copilăria
pînă cînd suntem destul de sus
ca să ne facem praf
după cădere. în tot acest timp
marele zid alb
împrejurul nostru. în așteptare
pînă cînd viețile noastre vor acoperi
fiecare cărămidă
pînă la refuz
și o explozie va preface albul
în uitare.
o ninsoare continuă
ne ajută să ne topim ca fulgii
pe obrajii celor dragi.
unul cîte unul vom săpa
riduri în piele.
pe acolo va aluneca tristețea
și-ntr-o zi marele alb
va străluci asemenea soarelui
prizonier
în broboane de rouă.
abia atunci numele nostru
scris alb pe alb
va fi citit cu voce tare
în fața oamenilor. amintirile
se vor întrupa
și-n urechile noastre
țipătul vulturilor țîrîitul greierilor
capătă înțeles. un glas șoptit
repetă fără-ncetare
ce fantastic ninge pe înălțimi
hai la o bere!
094806
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
199
Citire
1 min
Versuri
52
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “marele alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/13986452/marele-alb

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu✓
e regretabil ca ai inclus planul asta cu [hai la o bere] si [povestite la un pahar].
I mean
asta poate avea sens cand asta declanseaza totul, si atunci e iar regretabil,
sau cand vrea sa duca in derizoriu contra-planul cu albul, dar e prea grosolan.

find smth else.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
probabil ca n-ai stat niciuodata cu baietii la un pahar ca sa intelegi cum se pune problema. si cum vietile altora sunt simple povesti intre halbe.
0
@veronica-valeanuVVVeronica Văleanu✓
sa inteleg ca marele alb e spuma atunci.
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii✓
un singur \"versuleț\" închegat în textul acesta, desigur, dacă e un pic modelat de cititor : numele noastre, scrise alb pe alb, citite cu voce tare, oamenilor, care, din păcate va rămâne și el inobservabil, tocmai pentru că e ....singurul.
0
@paul-gabriel-sanduPSPaul Gabriel Sandu✓
Eu percep poemul ca pe o mostra de coincidentia oppositorum. Pasajele poetice cu imagini pregnante, foarte lirice, foarte muzicale, sunt contra-punctate cu indemnuri colocviale, cu \"taraituri\", cu \"explozii\" asa cum, din cand in cand, ca sa pastrezi directia, trebuie sa vaslesti cu cealalta mana. Fragmentul \"Si un elicopter ridica in aer copilaria...\" mi se pare una dintre cele mai mari reusit ale poemului - mie mi-a amintit de acel celebru film a lui Fellini care se deschide cu un elicopter purtand o statuie prin aer. Sunt cateva imagini interesant construite, cateva jocuri frumoase de cuvinte. Marturisesc ca n-am prea inteles rolul marelui alb. De asta, cred, ceva lipseste fie cititorului, fie poemului. in ambele cazuri, nu pot sa imi dau seama a cui e vina :)
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
VV, marele alb e cu totul altceva decat spuma de la bere.

SG, cand o sa inveti ce inseamna poezia atunci vei intelege de ce in poezia asta nu sunt versulete asa cum iti place tie. pana una alta mai citeste poezie moderna.

PGS, ambiguitatea marelui alb e cautata si cumva in lipsa de conciziune sta scheletul textului. adica sunt cateva chei dar in lest totul ramane la latitudinea cititorului, sugestia fiind de data asta o modalitate pentru a scoate din cititor restul de elemente care sa completeze conceptul. ca ideile innascute ale lui Cartesius.
0
NLneculai lunca✓
DEX
Pe fila de dicționar,
Chiar dacă fraza-mi vrei s-o-ntorci,
Un \"Mare Alb\" rezultă doar
Că este rasa unor porci...
0
Distincție acordată
@radu-stefanescuRSradu stefanescu✓
sigur, doar în cheia mea de lectură, o parabolă a morții, aș zice inedită - atît prin abandonarea a două clișee poetice frecvente (al beznei și al singurătății), cît și prin ridicarea celui de-al treilea element al conștiinței la rangul de posibilitate existențială relevantă (aici, conviețuirea senină cu sentimentul apropiatei disoluții și al uitării de sine în Sinele colectiv). asta nu înseamnă că mie, de exemplu, ca simplu și accidental locuitor al lumii manifestate, albul îmi pare mai puțin terifiant, sau că glasului care mă va chema la o bere în ninsoarea finală (element imagistic obligatoriu) îi voi da ascultare, sau voi avea puterea să-l refuz, spunîndu-i de exemplu, că m-am lăsat - btw, din punctul meu de vedere, aș scoate cuvîntul \"bere\" din final, mi se pare derizoriu și induce un sentiment de optimism jucat, și jucat prost; folosindu-mă de referința primei strofe, l-aș înlocui cu \"înaltele terase\" sau ceva asemănător, chestie care evocă suficient de bine paharul, zic eu. una peste alta, poemul îmi pare inspirat (mă amăgesc a crede că un pic a venit și de sus), n-am găsit nimic diluat, artificios sau năstrușnic nici în instrumentarul poetic, nici în limbaj, așa cum se mai întîmplă uneori la tine cînd te ia valul, așa că îmi mențin părerea (trecută prompt la offtopic), ar merita recomandat.

0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
multumesc pentru onoarea pe care mi-o faci. de asemenea ma bucur ca in esenta ai patruns exact pe acolo pe unde am fost si eu cand am scris. in ce priveste finalul, imi asum acest optimism fals, chiar daca pentru unii poate parea derizoriu. te mai astept, mi-a fost dor de comurile tale.
0