schimbarea la interfață

\"nopți întregi m-am gândit la explicație\" - o temă deschisă de cineva, aici, și răspunsul vine imediat: \"există siteuri de poezie...\", nevoia de \"spovedire unor calculatoare\", dorința de a-și cumpăra propriile cuvinte prin editurile care profită, autorii care nu prea știu altceva decât \"să simtă\", literatura ajunsă la periferie, o \"variantă\" \"pentru uzul prostituatelor fără prea mare talent\", inimile sunt prea prețioase și ca să le mai găsești trebuie musai să cunoști codul de intrare.

finalul este expresiv pentru starea aceasta de conflict interior: mă întreb, îmi răspund, dar asta nu rezolvă mare lucru.

acuma, zic și eu că fără \"interfață\" nimic nu mai poate funcționa...

și mi-a plăcut să mă întorc în această pagină.

Ottilia Ardeleanu

parca este [bare] nu [bări]

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.

nu, doamnă Văleanu, nu vi se pare, este.

e cel ce atrage, noua schimbare a poeților români? Dar nu e schimbare, ci dorința de schimbare, fiecare o simte în sine și o alătură neputinței. Aceeași disperare. Da, își vînd salariul și toate, dar războiul nu e neapărat victorie. Mântuirea? Semne de întrebare.

ce m-a învățat pe mine timpul petrecut pe acest site, domnule Mureșan? că (desigur, printre multe altele, unele mai importante, altele deloc) toți manifestăm cu disperare (sub diferite forme) o acută dorință de Confirmare (a nu se confunda cu Afirmare); nimeni nu se gândește că reversul acesteia este Infirmarea; totuși, atunci când aceasta se petrece, negreșit subiectul/subiecții este/sunt sau prost/ști sau necunoscător/i sau rău intenționat/ți; numai fruntea noastră e înconjurată de o aură ce umbrește totul în jur...


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

perfect adevărat. Dar asta numai din experiență. Altfel nu am fi aici. Și e bine că sîntem, e uman că sîntem și disperant. Dar sîntem și bine ați afirmat propria existență. O facem uneori din diverse motive. Aici v-a reușit excelent.

excelent acest discurs în care mă simt nevoită să te clasez drept un nebun genial al metroului în care fiecare persoană cu bun simț îl așteaptă pe iisus întru mântuirea pașilor lui. dincolo de acest aspect, mi-a plăcut foarte mult tușa pe crochiu și să faci tușă pe crochiu trebuie să fii cel puțin bazat pe ce vorbești, mă refer că fără 3 de c (ccc) nici nu poți să treci de nivelul interfeței unui calculator, al unei scrumiere, frigider, mașină de cusut, etc.,
ce vreau să spun ca să nu mă pierd, ce ai spus tu aici foarte expresiv:
\"nu! nimeni nu mai ține bani în seifuri
ci inimi –
Iisus va veni și sigur
va avea nevoie de transplant
și de un marș funebru pentru-a mântui metroul\"
apoi așa să fie!

între timp mai dăm drumul și la T.V., ca să nu uităm de bere. de clasica telecomandă și de bere. păi nu? sau cum?

dacă nu se înțelege printre rânduri de unele persoane, menționez că acest comentariu este de bine!:)

aprecieri sincere,
cu tușă,
silvia

mulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru semnul despre; în definitiv, totul poate fi considerat o \"subterană\".

reies de aici”
1. Că prima strofă e de-a dreptul imbecilizată de explicație, în sensul că asta știam, nu era nevoie de un “adagio” (care înseamnă, sic! “sentință morală),
2. Strofa care începe cu “pentru că…” e o poezie în sine, cred că își e autosuficientă; în ea se regăsește toată idea ta, sau, dacă vrei, răspunsul la “explicația la care te-ai gândit nopți întregi” (asta numai dacă citesc prin “gările” și “autogările” și “spatele lor” – prietenii știu de ce!)
3. În ceea ce privește triada Confirmare-Afirmare-Infirmare, citită/parcursă într-un pas dialectic, cred că mai degrabă e Afirmarea și apoi Confirmarea (lucru de altfel evident), iar sinteza nu este Infirmarea, ci mai degrabă Con-formarea (a ta la “prietene”, a prietenului la tine, a ta la timp-I, a timpului/timpilor la tine, etc.).
Dixit Marțian Alexandru

de acord cu \"1.\"; deseori, trebuie să scrii pe înțelesul aceulia ce te citește (ai remarcat faptul că nu ai avut nici o problemă de receptare?); fie, sentință, dacă vrei tu, caz în care îți scapă un simplu amănunt: sentința este... imorală (sic!); \"2.\" - cum spui tu; \"3.\" - o conta, dar numai pentru tine; mai ales că \"revers\" (cum am scris eu) non id. \"sinteză (cum ai dedus tu); uneori o iei îți cam abați oile prin porumb; dar asta numai din cauză că belești ochii... la alte alea; oricum, dacă tai vreun salcâm, cu 100 de lei ai să le poți scoate de la ocol, îți plătești și dările și-ți mai rămân și bani; cum ar veni, iar l-ai tras în piept pe Bălosu (desigur, asta numai în gândirea ta falimentară).

reies de aici
1. Adică eu sunt imbecil?
2. Încurci oile cu iepurii. Oaia: “ovis orientalis”, iepurele: “Oryctolagus cuniculus”. Observi cât de apropiat este iepurele de… o anumită practică?
3. Nu dau niciun salcâm, o să plouă la noapte… și o să mănânce românul la poezie, pardon, pâine.
PS A nu se interpreta sub nicio forma.

dar știu ce reintră: dacă faci afirmații categorice (și precise: \"alte 3 lucruri reies de aici\"), nu argumentezi cu întrebări (ex: \"- Te iubesc, Othello!\", \"- Unde e batista?\"), dovedind (încă o dată) că albul este alb, iar negrul și mai negru.

așa că îți voi răspunde numai la 3: \"- Al cui e ăsta, mă?\"