VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
Bucuresti
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
și eu te salut, Ioan; am crezut întotdeauna (și mai cred) că a scrie este un act care se adresează în primul rând acelora care citesc; ai dreptatea în multe privințe, totuși nu cred că discursul meu este unul caracterizat de \"fantastizare\" (mai degrabă, este vorba de o resemnificare semantică), iar metatextualizarea există, textul dorindu-se a fi, la nivelele subtextului și contextualizării, un demers critic (prin tehnică și trimiteri) idependent de valențele propriu-zise ale poeziei \"la prima mână\".
mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.
cu reciprocitate,
Vasile Munteanu
mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.
cu reciprocitate,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„o altă erezie a lui vasile cel mare" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextElena: îmi place să cred (cel puțin am încercat, poate nu am reușit întotdeauna) că fiecare text al meu are un sub/para/metatext (unele chiar mai multe, construite după legile inflexibile ale logicii); unii au răbdare să citească, alții au mai puțină răbdare, timp, disponibilitate... - fiecare prefră altceva, iar asta nu se poate reproșa; eu sunt mulțumit că există oameni (și nu orice fel de oameni, ci \"formați\") care, intuitiv sau deductiv, percep această \"substanță\"; mulțumesc mult.
Pe textul:
„o altă erezie a lui vasile cel mare" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextDan: ai dreptate - prin noi, dar nu din noi; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
domnule Teodor: pentru mine, contemplarea unui copil este similară contemplării unei opere de artă - criticul este impotentul artistic; mulțumesc pentru prezență.
Elena: ..., \"Anadoria, deșertul de la marginea căruia începe/muntele numelui meu\"; mulțumesc și astăzi.
încă o dată, vă mulțumesc tuturor pentru lecură și pentru semn.
domnule Teodor: pentru mine, contemplarea unui copil este similară contemplării unei opere de artă - criticul este impotentul artistic; mulțumesc pentru prezență.
Elena: ..., \"Anadoria, deșertul de la marginea căruia începe/muntele numelui meu\"; mulțumesc și astăzi.
încă o dată, vă mulțumesc tuturor pentru lecură și pentru semn.
Pe textul:
„este viu, poemul acesta" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Elena; mulțumesc, Drăguța; aveți dreptate, naturalul hrănește esteticul, esteticul pur se răsfrânge asupra naturalului...
Pe textul:
„trecut-au anii? numai noi trecut-am..." de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextGeorge, Albert: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/164339/Norul_cu_Pantaloni
pe de o parte, dacă \"the rest is silence\"..., rest in peace.
pe de altă parte, nu cred în poezia care nu seamănă cu \"nimic\".
de ce? pentru tot ce înseamnă sinteză (și teză și antiteză); las \"originalitatea\" acelora care neagă permanent (nici teză, nici antiteză).
oricum, mulțumesc pentru lectură.
pe de o parte, dacă \"the rest is silence\"..., rest in peace.
pe de altă parte, nu cred în poezia care nu seamănă cu \"nimic\".
de ce? pentru tot ce înseamnă sinteză (și teză și antiteză); las \"originalitatea\" acelora care neagă permanent (nici teză, nici antiteză).
oricum, mulțumesc pentru lectură.
Pe textul:
„oamenii sunt terase, sunt poduri" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextCrețu-Roșca Drăguța: efemer, realitatea nu durează mai mult decât aburul vinului - beția ca stare de luciditate; apoi, totul se răcește; mulțumesc pentru lectură și semn.
Albert: în această analogie a ta, ai uitat \"farurile\"; la mine, omul (eu) este felinar; oricum am privi, așa este, simbolurile mele sunt retrograde; numai că textul meu nu vine dinspre Cărtărescu (pe care, după ce am citit L. Dimov, mi-a fost greu să-l mai citesc), ci vine dinspre unul dintre clasicii autentici ai uneia dintre și mai autenticele literaturi (și îți las plăcerea să descoperi); mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
Albert: în această analogie a ta, ai uitat \"farurile\"; la mine, omul (eu) este felinar; oricum am privi, așa este, simbolurile mele sunt retrograde; numai că textul meu nu vine dinspre Cărtărescu (pe care, după ce am citit L. Dimov, mi-a fost greu să-l mai citesc), ci vine dinspre unul dintre clasicii autentici ai uneia dintre și mai autenticele literaturi (și îți las plăcerea să descoperi); mulțumesc pentru lectură și pentru semn.
Pe textul:
„oamenii sunt terase, sunt poduri" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmulțumesc, Elena; mulțumesc, Dana; am scris așa cum s-a cerut (de)scris...; nu sunt foarte priceput, posibil să fie o descriere nereușită.
Pe textul:
„nuntă cu. dar bombardament" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextElia: mulțumesc.
Anghel: onorat; îți dau dreptate în ceea ce privește simplitatea; dacă am fi sălbăticiuni, gura ar fi instrumentul supraviețuirii; dar nu suntem - complicăm și risipim cuvinte; iar aceasta înseamnă că suntem pierduți; cum semințele biologice risipite, tot astfel și cuvintele.
Liviu: nu cred că putem ieși din pagină; a ieși dintr-o pagină înseamnă a intra în alta; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.
Elena: uneori știm a spune, dar nu știm a face (ca \"preoți ai cuvântului mă refer\"); rămâne întrezărirea; mulțumesc mult.
Anghel: onorat; îți dau dreptate în ceea ce privește simplitatea; dacă am fi sălbăticiuni, gura ar fi instrumentul supraviețuirii; dar nu suntem - complicăm și risipim cuvinte; iar aceasta înseamnă că suntem pierduți; cum semințele biologice risipite, tot astfel și cuvintele.
Liviu: nu cred că putem ieși din pagină; a ieși dintr-o pagină înseamnă a intra în alta; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.
Elena: uneori știm a spune, dar nu știm a face (ca \"preoți ai cuvântului mă refer\"); rămâne întrezărirea; mulțumesc mult.
Pe textul:
„ cuibar de suflet" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexte iarnă, Liviu, cum bine remarci; să zic așa: de multe ierni e iarnă...
din jocul de cuvinte ar mai rămâne hi...re, care în limba copilăriei mele înseamnă fire, natura lucrurilor și a ființelor, a fi-ul nostru românesc, pentru că ai amintit de el.
și nu pot spune eu cât merită acest neam să se afirme, dar tare priceput este în a se nega.
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
din jocul de cuvinte ar mai rămâne hi...re, care în limba copilăriei mele înseamnă fire, natura lucrurilor și a ființelor, a fi-ul nostru românesc, pentru că ai amintit de el.
și nu pot spune eu cât merită acest neam să se afirme, dar tare priceput este în a se nega.
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Pe textul:
„La mormântul oricărei inimi române" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextGeorge: sau eu nu am scris ce s-a citit sau s-a citit ce eu nu am scris; repet, o consider o revoltă ecologico-literară (cu tot cu nota ei de biografism: \"Ai oasele la tine, Gică?/ Te fac pe zece un barbut?\") reușită; observația mea se referea mai exact la \"stil\", în cazul de față, să spunem așa la \"țepuirea mamei împricinaților\"; dar stilul, volens-nolens, vizavi de această întâmplare, a fost imprimat de jovialismul trivial al lui Stanca (dovadă că am forțat exprimarea și am spus: \"mai personală\", pentru că evident că nu deține nimeni drept de autor pe o înjurătură; și, totuși, maniera...)
cât despre oricine are orice de zis... eu zic să nu aștepte oricât, pentru că oricum nu contează.
cât despre oricine are orice de zis... eu zic să nu aștepte oricât, pentru că oricum nu contează.
Pe textul:
„Gunoaie importante" de George Asztalos
0 suflu
ContextGeorge: personal, despre întâmplarea de mai sus, am aflat de aici: http://www.agonia.ro/index.php/article/1818511/Domnul_Eminescu,_luat_la_întrebări_de_jurnaliști
mie îmi place tipul acesta de revoltă ecologico-literară, ce mă pune pe gânduri este atitudinea-concluzie: \"ar trebui să iau un par/și să le fut muma-n cur\", care, așa cum reiese din articolul lui Silișteanu, aparține lui G. Stanca; poate ar trebui să te rezumi la ultima strofă sau, mă rog, la altceva... mai personal.
desigur, părerea mea... care este.
mie îmi place tipul acesta de revoltă ecologico-literară, ce mă pune pe gânduri este atitudinea-concluzie: \"ar trebui să iau un par/și să le fut muma-n cur\", care, așa cum reiese din articolul lui Silișteanu, aparține lui G. Stanca; poate ar trebui să te rezumi la ultima strofă sau, mă rog, la altceva... mai personal.
desigur, părerea mea... care este.
Pe textul:
„Gunoaie importante" de George Asztalos
0 suflu
Contextîmi permit să vă rog să renunțați la orice tip de formulări tendențioase în subsolul acestui text (gen: \"de la Atelier la Recomandate\" sau \"de n-ar fi fost intervențiile Eugeniei Reiter și Alinei Manole, membri mai vechi ai Agoniei, poate că poezia aceasta ar fi fost, încă, la Atelier\".
nu știu cine a considerat poezia de Atelier, dar vă pot spune că Ela este editorul care a scos poezia de la Atelier, iar eu sunt acela care a recomandat-o; dacă mă puteți crede pe cuvânt, nici măcar nu citisem comentariile când am făcut acest lucru; nu iau niciodată astfel de decizii în funcție de opinia altcuiva.
haideți ca măcar azi să lăsăm deoparte animozitățile noastre de mici cezari și să dăm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu; măcar în fața morții să fim Oameni.
nu știu cine a considerat poezia de Atelier, dar vă pot spune că Ela este editorul care a scos poezia de la Atelier, iar eu sunt acela care a recomandat-o; dacă mă puteți crede pe cuvânt, nici măcar nu citisem comentariile când am făcut acest lucru; nu iau niciodată astfel de decizii în funcție de opinia altcuiva.
haideți ca măcar azi să lăsăm deoparte animozitățile noastre de mici cezari și să dăm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu; măcar în fața morții să fim Oameni.
Pe textul:
„Scrisoare din ceruri" de Liviu-Ioan Muresan
Recomandat0 suflu
ContextIoan: poeții nu sunt soldați (opusul gloriei este dezertarea, nu anonimatul); oamenii sunt soldați; poeții sunt oameni (și abia în acest paradox cred că Nichita are dreptate: pe mulți însăși dezertarea i-a scos din anonimat).
Laurențiu: nici eu nu sunt adeptul \"textelor de conjunctură\" (mă rog, nu al acelora scrise fără de \"chip și nume\"); este și motivul pentru care am recurs la clasic și am optat pentru lipsa de emfază; dacă vrei, am vrut să spun cumva că această zi chiar înseamnă în Calendarul Unic al Celor Două Limbi Române; nu mă pot lăuda că domnia sa, Grigore Vieru, făcea parte din panteonul meu poetic, dar cu siguranță mi-aș fi dorit să fiu un om ca dânsul.
Nia: nimic în plus, ai dreptate - numai sălbăticiunile nobile aud chemarea sângelui din urma străbunilor.
Laurențiu: nici eu nu sunt adeptul \"textelor de conjunctură\" (mă rog, nu al acelora scrise fără de \"chip și nume\"); este și motivul pentru care am recurs la clasic și am optat pentru lipsa de emfază; dacă vrei, am vrut să spun cumva că această zi chiar înseamnă în Calendarul Unic al Celor Două Limbi Române; nu mă pot lăuda că domnia sa, Grigore Vieru, făcea parte din panteonul meu poetic, dar cu siguranță mi-aș fi dorit să fiu un om ca dânsul.
Nia: nimic în plus, ai dreptate - numai sălbăticiunile nobile aud chemarea sângelui din urma străbunilor.
Pe textul:
„La mormântul oricărei inimi române" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextdomnule Burhan, nu mă pot lăuda că sunt muscelean, ci, așa cum am spus, că am copilărit (și școlit elementar) în Rucăr; dar mi se întâmplă de multe ori să răspund fără să ezit când sunt întrebat de locul de naștere: din Rucăr (în ciuda faptului că mama era \"URSS\"-istă). iar asta pentru că Rucărul mi-a rămas în sânge ca otrava unui metal nobil.
totuși, când mergeți în Mățău și dacă aveți ocazia, salutați-l din partea mea pe fostul primar Viorel Bălăceanu - mi-a fost profesor (de matematică, e drept, dar cu atât mai mare considerația).
totuși, când mergeți în Mățău și dacă aveți ocazia, salutați-l din partea mea pe fostul primar Viorel Bălăceanu - mi-a fost profesor (de matematică, e drept, dar cu atât mai mare considerația).
Pe textul:
„ce repezi ani" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextCarmen: acesta cred eu că este rostul zăpezii - să ajute viața să călătorească prin trup; când ochii se deschid..., e primăvară; mulțumesc pentru călătoria fără prea multe cuvinte.
Ioana: cel mult pot crede că am înțeles; rămân, totuși: mărturisirea, exuberanța, cuvântul care hrănește și transformă; și puțin lucru nu este; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Ioana: cel mult pot crede că am înțeles; rămân, totuși: mărturisirea, exuberanța, cuvântul care hrănește și transformă; și puțin lucru nu este; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
Pe textul:
„un pas mic omului prin iarnă" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextca unul care și-a împărțit copilăria între Pitești și Rucăr, ce pot să spun despre Muscel, domnule Burhan? mi-aș permite o parafrază: Câmpulung, oraș al transhumanței mele; oraș al zilelor de luni furate lumii; oraș care aspiră la propria condiție pentru că are un singur bulevard la fel cum omul aspiră la propria condiție pentru că are coloană vertebrală; cât despre datinile împrejurimilor găsesc că ar fi nepotrivit să amintesc aici, sunt atât de frumoase (e drept, câte mai sunt) și atât de vechi, încât mulți cititori ar crede că fabulăm; e drept, cadrul textului de mai sus s-a schimbat în mod fatalist, dar aura aceea este; pentru totdeauna.
mulțumesc pentru lectură și pentru plăcerea \"locului comun\".
mulțumesc pentru lectură și pentru plăcerea \"locului comun\".
Pe textul:
„ce repezi ani" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextspirala unei intimități domestice, redate din dubla perspectivă a ușii; un astfel de decor se scrie sau este descris; personajele iau naștere din fantezia lor directă, mesajele acestei fantezii transmițându-se ca într-o partitură muzicală, de la nivele superioare către nivele inferioare și invers; chiar și descriptivul constituie o rematearializare, o semantică elementară în cadrul căreia realitatea, pe de o parte, este intuită (aș spune până la dezgolire), dar, pe de altă parte, este păstrată în forma sa nealterată; ceva este; dar este pentru că este mai ales altceva.
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
Pe textul:
„Download me, piano piece" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Contexts-a întâmplat o dimineață cu zăpadă; iar zăpada... e ca ea; uneori se așterne, alteori nu.
mulțumesc mult.
mulțumesc mult.
Pe textul:
„un pas mic omului prin iarnă" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextElena: ziua de azi nu contează, ci numai ziua de ieri; și, uneori, sărbătoriții sunt mai importanți decât sărbătorirea; pentru că, deseori, oamenii știu a chefui (chiar și din cuvânt, nu numai din pahară), dar nu știu a sărbători; mulțumesc (re)venirii tale.
Carmen: crede-mă, fără condiment nu se poate; parafrazându-te, citește-l așa cum e și atât; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Liviu: desigur, nu restaurantul; întorcând sensurile către genialul prozator adus în discuție de tine, aș spune că, de fapt, nu restaurantul gării, nici gara, ci țara e o locomtivă cu aburi, care, într-o bună zi, își va urca chiar și roțile în sine (așa, ca și cum s-ar întoarce pe dos...), și va căra pufnind retrograd pe unii în străinătate, pe alții la muzeu; mulțumesc pentru lectură.
Dana: dacă mesajul a ajuns, e bine; sunt doar cuvintele zilei care urmează; și sila de cuvintele, multele cuvinte ale zilei care contează; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Carmen: crede-mă, fără condiment nu se poate; parafrazându-te, citește-l așa cum e și atât; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Liviu: desigur, nu restaurantul; întorcând sensurile către genialul prozator adus în discuție de tine, aș spune că, de fapt, nu restaurantul gării, nici gara, ci țara e o locomtivă cu aburi, care, într-o bună zi, își va urca chiar și roțile în sine (așa, ca și cum s-ar întoarce pe dos...), și va căra pufnind retrograd pe unii în străinătate, pe alții la muzeu; mulțumesc pentru lectură.
Dana: dacă mesajul a ajuns, e bine; sunt doar cuvintele zilei care urmează; și sila de cuvintele, multele cuvinte ale zilei care contează; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„16 ianuarie nefumător" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextnu mai ninge, Anni, de ceva timp nu mai ninge (că am auzit că poezia sau a murit sau e compilată - ceea ce ar fi același lucru); dar, dacă luăm în calcul viteza cu care se înmulțesc supermarketurile, sunt sigur că, în câțiva ani, vom găsi măcar zăpadă de import); bine că ne rămân colindele și sinceritățile poetice.
mulțumesc pentru colindul cuvintelor.
mulțumesc pentru colindul cuvintelor.
Pe textul:
„ce repezi ani" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context