Poezie
este viu, poemul acesta
(fiicei mele)
1 min lectură·
Mediu
și-a scos mai întâi din mine capul
și eu nu m-am putut gândi la altceva -
chipul zbârcit de la timpul îndelung petrecut în apă
mă determina să cred că seamănă
cu poveștile primitivilor în jurul focului
apoi a început să crească
are propriul chip iar pielea sa este unică
nici început și nici sfârșit
asemenea jocului trecut în alt joc în care inima
bate mai repede și trupul este mai ostenit
dar nu se pot înfrâna de la a mai vrea
numai cine nu știe să se joace râde de un copil
în sufletul căruia părinții nu seamănă cu nimeni
043.809
0
DM
