Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

trecut-au anii? numai noi trecut-am...

1 min lectură·
Mediu
când se-mpung fulgii ochii să îmi scoată
când pustiu este cheiul
și-a-ncetat hărmălaia
din grozăvești spre centru vin scormonindu-mi
virginele continente - buzunarele
să descopăr lescaia
casele de schimb sunt închise
mi-aș da sufletul la troc pe-un vin fiert
îl întreb pe unul încălzindu-se sub pod
ce îmi dă pentru spirit
măsurându-mă din ochi îmi răspunde:
- ești cam scund, nici o sticlă de spirt la un sfert
albastrul ochilor tresare și îngheață verde
căciulă n-am nici guler la palton
din geanta ponosită
scot volumul lui nichita cu motanul
fără succes
- nu pun eu poza ăstuia pe foc
ăsta e domn
deodată frig nu îmi mai e
mă arde ceafa
ca luați de gârlă
-n urma mea
vin gârboviți studenții din filozofie
fără bani
și după cum le-atârnă nodul lui adam
îți poți da seama
că nu vor publica nimic –
niște golani...
[lor, poeților: Marțian Alexandru, Gabriel Tudorie]
043.917
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
150
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “trecut-au anii? numai noi trecut-am....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1820175/trecut-au-anii-numai-noi-trecut-am

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@elena-malecEMElena Malec
un tablou de iarnă al unui Coșbuc contemporan, citește un poem clasic.
0
@cretu-rosca-dragutaCDcretu-rosca draguta
\"nu pun eu poza astuia pe foc/asta e un domn\".......denotă recunoastrea unei valori și aprecierea indiferent de starea prezentă în acea situatie.Lectura poemului e placută cu fiecare vers citit urmatorul pare o invitatie de a citi mai departe,un indemn de a nu te opri pâna la final.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
mulțumesc, Elena; mulțumesc, Drăguța; aveți dreptate, naturalul hrănește esteticul, esteticul pur se răsfrânge asupra naturalului...
0
Sa bem!

Si v-am lasat cu poezia in gura
pornit spre-un burg indepartat
dar am prins vesti ca ati mai dat o tura
prin grovazesti-ul de-altadat`.

S-au dus pe apa dambovitei
si cai, si calaretii lor,
dand cu copitele in grajduri,
scrutand cuvinte din topor,
s-a-necat trecutu-n vin,
pascuti de oarba sete.
Plamada,
Juguri,
Turme bete
ne sorb spre nefiinta lor.

De n-ati uitat ca nea` Mitica
are program ca popa pentru Mortu`,
pentru Esenin una mica
va face cinste orbu`.
0