Constantin I. Marian Catalin

Nimeni nu mai știe de voi de când au falimentat cârciumile, pe unde sunteți, care ați rămas înăuntru și care în afară. Într-o zi eram curios, am încercat lacătul acela mare de la nea Costel,

L-am întâlnit undeva la munte, într-o stațiune balneară, era îmbrăcat elegant, purta o magdalenă la piept, privea și vorbea inflamat, își mângâia fruntea cu o creangă de brad, nu m-am

Toreadore, vin primii zei falși au chip necioplit, flutură-ți inima și ține un pumnal sub ea, înclină-te de fiecare dată când bestia va ataca. Plaza de toros va ejacula

Trăiesc într-o lume de nebuni, pământul însuși are axa scrântită. De când eram copil mi-am dublat existența până când am ajuns să mă cred mai bătrân ca mama. Dar asta nu a fost nimic pe lângă

Întâlnire cu Satan L-am bănuit pe Satan într-o zi. El va fi fiind vinovat de cugetul meu smintit ca o gheară strângând disperat inima s-o stoarcă de păcat, de morbul ce l-am adunat, de

Natură vie Prin vasele liberiene am tors un fir și-așa, și-așa, dar mut ca gerul pe când strânge m-am prins a-mi coase inima. Din coaja ce mi-am prins în jur să mă despic și să mă coc, ca

Vrejul-vraja Era seară, nimicul lumii se ascundea în nimicul mai de demult, stingerea asta ne îmbăta de cuvânt, cădeau păsări dintr-un zbor obosit, îmi rămâneam același ca un altul

Azi m-am lăsat de fumat, e prea scump si cancerul e cea mai probabilă boală cu care mă puteam pricopsi dacă o mai țineam așa. Mâine voi dormi până târziu să mă pot învăța cu lipsa... Până

Cu numele de Mortu\' l-au îngropat Și cu banii dați de primărie. Ce personaj livresc și ce eretic, Era damnat să-și fiarbă demonu-n-alcool. Într-o groapă comună afară din oraș I-au zvârlit

Despre El știm Că a rostit \"Fiat lux\". Dar de ce a creat un vis După chipul și asemănarea sa Ce în sine adânc l-a frământat De a născocit o creatură Atât de mică și atât de nulă? Oare