Poezie
Corida
2 min lectură·
Mediu
Toreadore, vin primii zei falși
au chip necioplit,
flutură-ți inima
și ține un pumnal sub ea,
înclină-te de fiecare dată
când bestia va ataca.
Plaza de toros
va ejacula urale
ole…ole…ole…ola,
ai tăi pinteni din
pană de struț
te vor zbura
când țanțoș pui
un picior înainte
și-l învârți
și-l dobori.
Hei taure, bală în bot,
spurcatule, buză de foc,
încoardă-ți coarnele în liră
și aruncă-te asupra mea
ole…ole…ole…ola.
În aerul cald al coridei
miroase a covrig cu mac
a frământarea șarpelui pe toiag,
răsar semințe
sădite în oale de lut,
oale umplute cu pământ,
așa cum orbii văd lumini
sau cum surzii aud vorbiri
gonește-l în grotă.
Începe o altă rundă
Ole… ola…ole…ola
se întinde zarva
într-un singur glas,
învinge-l, supune-l,
atât de nudă-i firea
căderea umbrei nu se va mai vedea
ole… ole…ole…ola.
Începe muletas.
Matadore, ca un fachir priceput învârte-l
privește-l în ochi și
lovește
a cutezat să calce pământul
cu copita de fiară
ole…ole…ole…ola,
groaza turbată
fără urechi și fără coarne
să dănțuiască de-acuma pe străzi,
o lovitură de cuțit,
cuvânt căutat și găsit,
baloane de săpun
și trandafiri vor ploua
ole…ole…ole…ola.
Corida se scufundă
ca Atlantida-n uitare
și praful volubil se așterne
peste vitejia ta matadore
și nici un ole
și nici un ola
n-a mai răsuna
urâtul și răul
le-ai exorcizat
ai scos în penel
instinctul sălbatic
și forța de brută
învins-ai moartea
învins-ai.
002
0