Poezie

Natura vie

1 min lectură·12 august 2011

Mediu

Natură vie

Prin vasele liberiene

am tors un fir

și-așa, și-așa,

dar mut ca gerul pe când strânge

m-am prins a-mi coase inima.

Din coaja ce mi-am prins în jur

să mă despic și să mă coc,

ca un ghioc

vorbind cu sânge

dorind să spună de noroc.

Þesute în vânt mi-ieșeau cârlige

să-mi prindă iepuri grași și cai,

să-mi țină drumu până-n rai,

și gândul să-l aud cum curge

printre arșice în joc de țap,

să cânt asemeni unui cor,

și să mă las uitat pe mal

din valul amintirilor.

Un pas pe lună, unu-n gol

am mers, dar fără a vrea să ajung

la capătul însemnat cu punct

al ierbii sau al florilor.

N-am dat contur,

am rămas piatră

privind din vârful munților

cum învârte moartea lumea toată

și cum m-așteaptă să cobor.

001.443

Constantin I. Marian Catalin. “Natura vie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-i-marian-catalin/poezie/13986840/natura-vie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.