VMVasile Munteanu
Verificat@vasile-munteanu
Bucuresti
nu sunt poetul ce l-ați așteptat să vină și nici poetul care nu va mai veni - sunt visul nedormit, mirarea, primăvara sunt azi aici, dar mâine nu știu unde voi mai fi și dacă să nu [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10 București via Pitești…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
cel mai mult îmi plac resemnarea câtuși de puțin patetică, precum și (mi-aș permite s-o numesc astfel) seninătatea unui doliu numai sugerat ("tuș"); prin urmare, textul își merită pe deplin titlul (sau invers :) ), pentru că întregul reprezintă echivalentul afirmației, al vieții, al frumosului; și îmi mai place că, la fel de sugestiv, deloc ostentativ, flora și fauna au rolul lor în construirea "atmosferei"; în esență, manifestări ale unei afectivități deloc banale, comune; una puternic senzoriale (tactil, vizual și olfactiv), născută (cum altfel?) poetic din sarcina umbrită a Selenei; ca și cum textul acesta ar fi fost scris pentru Endymion.
la ce aș renunța (sau aș reformula): "capătul lumii", și la primul "încă" din ultima strofă.
Pe textul:
„Da," de Diana Manaila
0 suflu
Contextnu ți-ar; eu mă invidiez și nu-mi folosește la nimic :). cât despre ML (Mercedes-a, desigur), să spunem că este un tip de ideal... automobilistic; într-un fel se vede de pe mal (cu ochi de vită, desigur), altfel se vede din apă (ochii la alegere).
mulțumesc pentru semnul de lectură; și pentru indescifrabil.
Pe textul:
„refrigerium" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextscoate și "de moarte"; probabil că ideea oxidării și a ronțăirii de fier sunt suficiente; parcă te-ai teme că nu va fi înțeleasăa și (te) explicitezi.
Pe textul:
„Auto-gref" de marian vasile
Recomandat0 suflu
Contextnu am pretenția, domnule Vianu, că povestesc nemaiîntâlnitul (caz în care, probabil, îndrăzneam a scrie SF); dimpotrivă, stări simple (pe cât posibil umane); intime, dar recognoscibile; aceea care "întortochează" totul fiind gândirea.
de exemplu, când spuneți: "gasire (re?) a unui matur singur printre atatea carciumi pline de prieteni si de guri straine" aproape ați fost cu "noi"; singura corectură necesară fiind următoare: regăsirea unui matur printre prieteni plini de cârciumi; din trupul lor vociferând nenumărate guri, dar nici una străină.
mulțumesc pentru semnul de lectură.
Pe textul:
„mâncăm de pe jos" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context1. se poate, MA, extinde la Tot (ce nu se poate); dar să spunem că acesta este "partea"; o altă parte a fost exprimată în alt text; deci, aici, nu este vorba despre întreg.
2. nu sunt, MA, invoatii stilistice; pur și simplu sunt delimitări și indicatoarea; de sens, desigur.
3. dacă nu participi, clar, ești pendula.
mai bine păstre ce n-ai exprimat.
Pe textul:
„mâncăm de pe jos" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexttizule: e un joc în care, oricât de bine ne-am ascunde, ne vine rândul să căutăm; mulțumesc pentru semnul de lectură.
Pictore: câmpii se bat pe jos [la pas; sau la cizmă - "m-am săturat de cizmele-astea grele"(redau aici întru trezia memoriei marțiene, vederea celui de-al doilea ochi marțian șamd), cum preferi/ă]; pe sus, se bat câmpiile - ceea ce, sper că ești de acord, este puțin altceva; în rest, de acord; aproapele dintre noi nu va fi obiectiv niciodată; pentru că sinceritatea nu poate fi asociată consemnării istorice; e o clipă de trei; ca umbrele prin curtea-veche; ca ora la care până și nea mitică dormea. salutez (hauhauiez) și eu. despre Serghei, prefer să tac. precum o troică înfigând încă tăișul tălpigelor în albul drumului.
Pe textul:
„mâncăm de pe jos" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context"nu cerșea dintr-o mândrie care îi salva viața din când în când".
am ales exemplul de mai sus pentru că îl consider ilustrativ; demonstrează fără putință de tăgadă că scriitura dv este una care pulsează, respiră aerul tare al psihologicului de cea mai bună calitate; deși unora așa s-ar putea să pară, nu este simplu proces de evocare sau o monografie având caracter pur informal.
am un singur regret; la vremea aceea (a lecturării acestui text și nu numai), îmi propusesem a trece mai des prin pagina dv; mai exact, a lăsa mai des un semn; din păcate (nu pentru prima oară), am rătăcit promisiunea făcută mie însumi, lucru pentru care vă cer iertare; de asemenea, eu vă mulțumesc; dv nu aveți pentru ce îmi mulțumi; probabil altcineva ar fi fost mai consecvent decât mine.
vă doresc din toată inima să reușiți; meritați.
am ales exemplul de mai sus pentru că îl consider ilustrativ; demonstrează fără putință de tăgadă că scriitura dv este una care pulsează, respiră aerul tare al psihologicului de cea mai bună calitate; deși unora așa s-ar putea să pară, nu este simplu proces de evocare sau o monografie având caracter pur informal.
am un singur regret; la vremea aceea (a lecturării acestui text și nu numai), îmi propusesem a trece mai des prin pagina dv; mai exact, a lăsa mai des un semn; din păcate (nu pentru prima oară), am rătăcit promisiunea făcută mie însumi, lucru pentru care vă cer iertare; de asemenea, eu vă mulțumesc; dv nu aveți pentru ce îmi mulțumi; probabil altcineva ar fi fost mai consecvent decât mine.
vă doresc din toată inima să reușiți; meritați.
Pe textul:
„La cules de rodii în cartierul Rahova 11" de Anni- Lorei Mainka
Recomandat0 suflu
ContextAlex: pentru că este o distincție ce mă preocupă în ultimul timp, nu cred că forțez prea mult dacă spun că putem vorbi despre "singurătatea înspre" și "singurătatea dinspre"; mulțumesc pentru semnul de lectură.
Ottilia: "nevoia de apropiere este radicală, ea vine din toate părțile - din trecut, din viitor, dinspre toate punctele cardinale ale prezentului, dinlăuntru ca și dinafară" - ai fost foarte aproape de text; mulțumesc.
m(?): e bine că ai văzut (cu un ochi) "câinii" (cu recomandarea de la textul precedent de a nu uita de coada scurtă a unora); cum la fel de bine este că "nu mai sunt vișine" - pentru că e perechea perffectă a titlului: dacă de mâncat, mâncăm de pe jos, de băut, bem întotdeauna de pe sus.
mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„mâncăm de pe jos" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexteste evident că primele strofe ridica o problemă, dar ma bucur că ai sesizat că ele nu sunt "de umplutură", cum pare unora; pentru că la o lectură atentă se poate observa că adresativul s1, deși păstrează pers., nu este același cu adresativul s3 și mai departe; s2 introduce o distincție, mai exact o răsturnare de planuri, accesul către celelalte planuri făcându-se prin acela psihologic; adică la început este înspre profesor, după este dinspre; mă rog, asta explicată la modul cel mai simplu.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„profesore," de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextvineri 13.
"tensiunea" era aceeași; salvarea consta în uniformă; care... uniformiza; inclusiv dorințele; de exemplu, erau unele pe care le doreau foarte puțini, și altele pe care le doreau cei mai mulți; în ciuda aparențelor, cimitirul e un spațiu extrem de animat; mai ales dimineața; nopțile aparțin paznicilor.
Pe textul:
„profesore," de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextsă deslușești numai "concluziile"; să spunem că e o dovadă a lipsei de "direcțiune"; mai simplu spus, sunt și alte elemente implicate în afara eticului și a esteticului, cum ar fi (posibil în ordinea aceasta): psihologicul, socialul, economicul, religiosul (iar acestea sunt cele mai importante); am putea face altfel: dă-ți cu părerea despre ce ajunge la tine; ce nu ajunge, lasă-le-n plata domnului, nu-ți mai bate capul.
o seară bună și ție.
Pe textul:
„profesore," de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexteste posibilă, doamnă Maria; interpretarea dv; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„orașul care (nu) muncește" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextmie îmi place faptul că se vede mâna sigură, atât de sigură, încât nu pare un banal cuțit, mai degrabă bisturiu; cum dinamicul pare "împins" (sau, pentru a ne raporta la motiv, "împlântat"), adică prinde contur dintr-o succesiune de imagini statice, care transformă descriptivul în trăire, exteriorul în interior; pentru ca, la final, să tranforme informativul: "mi-am cumpărat cuțit" fie într-o dublă promisiune/prorocire, fie într-un imperativ condiționat: "vom avea cuțite/vom trăi".
de ce am spus "mână sigură": nu sunt cuvinte în plus, nu sunt construcții aruncate, metaforizările au rolul lor în argumentare, nu au nicicum rol decorativ sau "limbajistic"; textul acesta este una dintre aceke dificile operații pe care un chirurg este atât de conștient de dubla sa valoare, atât umană, cât și profesională, încât nu concepe să-și deschidă "cordul poetic" decât singur.
concluzie(?): va bate, va trăi.
Pe textul:
„Cuțitul" de adrian pop
0 suflu
Contextun reproș este tot opinie, domnule Vianu; la care aveți oricând dreptul.
Pe textul:
„neînfăptuita crimă din Jabberwocky" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context"mic pîrîu susurînd printre nămeți...; "există viață și acolo unde totul pare încremenit; mai degrabă, noi nu suntem suficient de "vii" pentru a-i detecta prezența; mai ales atunci când "viul nostru" se petrece la temperaturi diferite.
titlul? să spunem că a fost (ca în majoritatea cazurilor) numai un pretext (o conjunctură... pur și simplu calendaristică).
mulțumesc pentru semnul de lectură (și felicitări pentru lansarea "noului" titlu).
Pe textul:
„min(ci)unile Sf-ului Valentin" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextnu, MA, zăpadă, e "compost", e normal să fie... din belșug; câinii? da, MA, sunt "câini", dar au alt "pedigree"; așa că pietrele și numerele n-au cum să fie scurte de coadă; că... n-au coadă.
și eu te salutez (din planoru' de carton :D )
Pe textul:
„min(ci)unile Sf-ului Valentin" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextanume că este cea mai faină poezie pe care ai citit-o; ai dreptate, nu contează dintre care; ceea ce reconfirmă faptul că, uneori, confirmările sunt mai derutante decât aproximările :).
încă o dată.
Pe textul:
„a woman loves a man’s lyrics" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextdar "ireversibil" cu siguranță există; mulțumesc, doamnă Maria, pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„min(ci)unile Sf-ului Valentin" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextdin câte-am scris sau din câte ai citit dintre cele postate (plus că genul acesta de remarcă - oarecum generalizat - se face în raport cu "începătorii")? ar fi măgulitor să aflu că le-ai citit pe toate, dar dă-mi voie până nu îmi confirmi să nu cred.
despre simplitate...; nu îmi vine alt exemplu în minte acum; în copilărie, cea mai gravă injurie pe care puteai să o aduci localnicilor unde mi-am petrecut-o (copilăria) era să le spui în față că sunt "ciobani"; culmea că, la origine, asta și erau; probabil de aici negarea ca imperativ.
mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
Pe textul:
„a woman loves a man’s lyrics" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context"tu știi că eu, când intru aici, îmi sare somnu'"
eu zic așa, "dacă te îmbeți ca porcu' și îți vine iar să cânți și să înjuri" p-ăștia născuți în cotombrie (n-am găsit altă legătură cu filmul "Balanța"), "închide geamu, că te faci de râs". că dac-ar fi "o cinste și-o onoare", am fi auzit și noi.
și, apropo, să nu zici că nu are legătură cu textul, că n-are: în Jabberwocky, de carton sunt numai politicenii; ce, iar vrei "un pahar cu apă că ți-e o foame de n-ai unde dormi la noapte"?
Pe textul:
„a woman loves a man’s lyrics" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context