orașul care (nu) muncește

Acel „pentru a nu fi tentat să ajung speculant ca voi toți” mi se pare emblematic și definitoriu. Cred, de fapt am certitudinea că această dorință nu vă poate fi îndeplinită! Nu are cum câtă vreme ființați în dualitate. Conform celor mai înalte învățături spirituale, „ce e sus e și jos, ce e jos e și sus”, iar „noi suntem oglinda fiecăruia, precum și oglindim întreaga creație”! Dacă faceți o escavație în adâncul adâncului dvs., acolo unde până și o respirație doare pentru că ți-ai decojit orice fel de epidermă ce-ar putea să mai ascundă ceva, veți descoperi că sunteți un speculant! Asta dacă aveți curajul să vă priviți monștrii interiori în față și să-i acceptați (până ai transforma)! Toți suntem niște speculanți! E adevărat că de la o anumită treaptă a dezvoltării spirituale în sus, totul îmbracă alte forme mult mai rafinate și subtile (deci mai greu de recunoscut), dar speculăm multe, foarte multe „pe-un dus întors de-a lungul gârlei mizere”! Ridicăm ușor piatra „dar la cotațiile bursei de mărfuri” cumpărăm și vindem încontinuu, viață după viață, speculând fel și fel de „mărfuri”! Nu țipați că nu! Harul, cunoștințele, meseria – sunt „materia speculată! Nu vă faceți iluzia că e gratuit, și „plata” are forme infinite; amirația celorlalți, recunoașterea – bunăoară! Greu e drumul evoluției spirituale...Iar cei care ne enervează (deranjează) cel mai tare – sunt profesorii noștri cei mai buni; răul, urâtul din ei este și-n în noi îngropat adânc, foarte parșiv ascuns, travestit! Suntem în dualitate și câtă vreme nu reușim să privim (dar cinstit) cu-același ochi și criminalul în serie și sfântul, nu putem ridica piatra-înseamnă că încă avem în noi grădina de monștri (doar că nu suntem conștienți de asta). Vă rog să nu luați rândurile mele doar ca pe niște „sofisme” sau „filozofeală de baltă” – sunt adevăruri trăite, arse în mine, o experiență dură, o întoarcere din moarte, un punct ZERO și o altă (re)naștere acum 12 ani. Asta m-a făcut să am o altfel de perspectivă! Gândiți-vă că pentru oameni de o înaltă vibrație și noi suntem „maidanezi costelivi” sau primate! Să observăm creația, pe cei mai jos ca noi, dar fără dispreț! Nufărul are rădăcina în nămol, iar noi „sorcovim cu scaieți” la poarta raiului (luminii)!
Fă un exercițiu de imaginație: Dumnezeu spunând „scormoniți! Scormoniți, amărâților!” Iartă-mă că am scăpat caii și m-am pornit! Din drag e toată pledoaria mea! Altfel radiografia timpului pe care-l trăim e bună, dar filtrul prin care privim noi ni-l punem în ochi!

este posibilă, doamnă Maria; interpretarea dv; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.