Vasile Munteanu

\"peste vârf de piramidă
am mai pus o cărămidă
să văd de
neregulată
piramida asta-naltă
va scuipa tușind afară
faraonii stafidiți
beți de viață
și-amețiți\"

Sper să fie un simplu îndemn la a sparge canoanele tristeții tale apăsătoare.

Cu drag,

Nu m-am jucat, ci m-am ouat (pe mine, mă, m) - :). Mulțumesc și bine ai venit.

Andreea, rămăsesem fără mâna dreaptă și am scris cu stânga; cred că de acolo \"lipsurile\" :). Mulțumesc.

Miha, \"superb\"-ul vine din \"ochii minții\" (ai tăi:)). Mulțumesc.

\"jumătate adevăr/jumătate iluzie/a trecut/încă o noapte\"; la fel de bine putem spune că a trecut încă o zi. Zi, noapte, zi, noapte - a trecut încă o viață/ a trecut încă o moarte.
În fiecare zi a acestei vieți fericit în a-ți desluși cuvântul sufletului-sentință, ale cărui jumătăți nasc unitatea și unicitatea versurilor tale \"conefsionale\".

Cu afecțiune,

Ai dreptate în ambele sensuri. Într-o contabilitate elementară, o mână în plus înseamnă o mână în minus.
Îți mulțumesc.

Același,

Mihaela, probabil că moartea este într-un singur fel pentru cel care moare. Altminteri, nu știu, mă gândesc, la fel de probabil, că are chipul și asemănarea noastră. Acum aș face semnul pentru zâmbet, dar mi s-ar părea nepotrivit (:)).

Elia, eu zic să lăsăm estetica esteticienilor și să ne bucurăm numai de cuvinte. Împreună?

Cory, ești o dovadă a faptului că, uneori, primim mai mult decât merităm. Dar, infatuat :), îmi spun că poate de vină să fie legea compensației. Nu am cuvinte să îți mulțumesc și aștept poeziile pe care am văzut că amâni să le postezi.

Andreea, ai dreptate, nu mă întrece (iarba ești tu :)). Și asta, probabil, pentru că și mie \"cel mai mult mi-au plăcut strofele 3 și 4, titlul și versul final\". Acum nu îmi mai place nimic. Ne mai \"întrecem\" noi :).

Dragoș, e bine să știu că nu \"latru\" de unul singur. Mulțumesc și am să îmi fac timp să \"latru\" și în \"ogada\" ta :).

Elia, un ochi al meu, un ochi al tău.

Carol, bine ai venit (pe site și pe la mine prin pagină).
Și am și eu câteva rugăminți: nu îți cere ieratre degeaba, nu vorbi în șoaptă (nu îți fă griji, nu ne aude nimeni :)) și nu îmi vorbi la persoana a II-a. OK? Îți mulțumesc și \"ne mai neauzim\" :).

eu doar \"însoțitor\": \"în țara orbilor, chiorul este împărat\" :).
Mulțumesc pentru comentariu.

Același,

Vladimir, pentru că \"tonul face muzica\", îngăduie-mi să remarc numai începutul:

\"e o femeie cochetă
cu ochi de țigancă
parcă pictați
pe un apus de tango
nu am văzut-o niciodată râzând
probabil ca își ascunde dinții\".

Este poezie până la final, însă își pierde \"acordul\" în care a început.

Cu respect,

1 om = 1 trup + 1 suflet
2 oameni = 2 trupuri + 2 suflete

rezultă

1 om2 = 1 trup2 + 1 suflet2

(2) pătratul
= 1 x 1
adică de 2 ori 1

rezultă

1 diferit de 1, rezultă
sau există 2
sau niciunul

dacă 1 = 2, rezultă
2 trupuri2 + 2 suflete2 = 2 oameni2

rezultă

unii oameni sunt
unii oameni sunt tați
unii oameni sunt mame
unii oameni sunt frați

dacă 1 = 0, rezultă
nu există nimic
chiar și eu, cel care
gândește aceasta
sunt atât de mic
încât punctul
mă strivește

Același,

Mae, la următoarea preselecție de cules căpșuni pe lună sau de adunat covrigi din coadă de cometă, mă înscriu și eu. Mai e loc? Măcar în construcții, dărâm și eu un tavan, două...

Cu drag,

Mae, sensibilă și mai generoasă ca niciodată.

Livia, nu pot decât să mă bucur de faptul că poezia a reușit să te emoționeze. Îți mulțumesc și promit să te citesc și eu.

Adrian, îți mulțumesc pentru comentariu, deosebit, ca întotdeauna, în ciuda faptului că în ultima vreme nu am găsit răgazul necesar de a-ți lăsa un semn în pagina ta, pe unde te asigur că am trecut constant și că mă bucură faptul că \"renunțarea\" ta a fost o simplă neînțelegere.

Mile, bine ai venit. Un ochi \"de cunoscător\" lipsea site-ului. În definitiv, cum gândești așa scrii. Mie mi-a părut bine să văd cum gândești și pentru că m-ai ajutat să înețeleg cum gândesc eu. De ce să nu fiu sincer, uneori, regret că nu pot gândi ca tine. Te mai aștept (nu ca Virgil...).

Silvia, îți mulțumesc; știu că ești greu impresionabilă :).

Ioana, săritoare, ca întotdeauna. Dar eu zic că nu merită să polemizezi cu cineva care le știe pe toate \"mai bine\". Evident că nu poate fi înțeles. De exemplu, eu nu înțeleg de ce nu distinge între o alegorie și o metaforă, dar am realizat că nici nu îmi pasă să înțeleg și asta e... În definitiv, unul în plus. Și am înțeles și de ce e mai bine să scrii decât să critici: nu-i cauți tu, te găsesc ei. Dacă ai remarca \"stilul\" primei lui poezii postate pe site, ai înțelege și tu de ce. Oricum, eu îți mulțumesc mult.

Elia și răsplata pentru faptele mele bune din altă viață :).

Adrian, bine ai venit. Mulțumesc pentru comentariu.

exprimare a unor \"scârbe de gânduri\", născute dintr-o sațietate de ordin estetic, care nu mai \"cuprinde\", ci \"surprinde\", care nu mai admiră, ci aproape că înjură, de ce nu, la fel de estetic, dar altfel, de mamă, de aștri, de aștri mă-sii, de mă-sa lu\' mă-sa, care bârfește aiurea prin vecini (univers) și nu mai vine scârba în vizită, deși sufletul mi s-a sleit și sângele a început să prindă iz de zeamă de varză.
Vladimir, eu sunt de acord cu Alma, însă, în acest context, prefer \"revolta\" afișată de tine.

Cu respect,

cuvinte ale unui poet a cărui limbă este o sepie, a cărui scriere se disimulează din sine, ca un fir roșu într-o mare de sare lichidă, mare care a fost cândva ocean și acoperea lumea oamenilor încă nerostiți și nerostindu-se.

Același

întotdeauna e și altceva;
cum e cu eva care nu se vrea?

Mulțumesc pentru lectură.

Cris = jur: tac, citesc, uit, las, trăiesc = Cris

Elia, întotdeauna e nevoie de material didactic pentru \"lecția de anatomie\" :).

Cu drag,

Miha,

subscriu și eu părerii exprimate de Sirena. Însă nu văd cine se simte atât de temerar încât să se avânte în această plasticizare incontrolabilă, având curajul arborării pavilionului speculativ, al ipotezei.
Cine nu se teme, după cum spunea cineva, de capcana violentării unilaterale, a agresiunii subiective?

Cu drag,

intră fără grijă: în adânc sunt eu; și, dacă am intrat eu primul, a ieșit apa pe mal - intră fără grijă :).

Cu (același) drag,

Silvia, am vrut pentru tine să tac așa cum taci în fața Artei: cu muțenie admirativă. Și poate că voi tăcea în continuare. Însă, uneori, când recunoștința devine covârșitoare, chiar și cea mai împietrită inimă îngaimă \"mulțumesc\". Iar inima mea nu este deloc împietrită. E prea puțin pentru cuvintele neașteptate și nesperate. Dar sper să simți că am spus mulțumesc plecându-mi fruntea.

Virgil, sincer, nici eu nu sunt pe deplin mulțumit, însă, mercantil cum sunt, nu îl modific acum să nu se șteargă de la \"recomandate\" :). Glumesc. Ai dreptate. Eu numesc asta \"graba insomniacilor\". Sunt sigur că mă înțelegi :).
Oricum, îți mulțumesc pentru apreciere.

Ioana, Ioana... Generoasă cu alții și intransigentă cu sine. Dar cine mai apreciază astfel de calități? Altminteri, referitor la \"p.s.\"-ul tău, eu nu am \"confirmat\", ci doar \"m-am solidarizat\".

Cristina, mă bucură faptul că ți-a plăcut, însă, fără falsă modestie, jignești opera marelui Doinaș. Mulțumesc.

Elia, un mare alb și o... și mai mare albă :).

Alma, rar și nesperat. Ca orice \"premiu\" :). Mulțumesc.

Cristina, la fel de rar și de nesperat. Îți mulțumesc și îți aștept revenirea.

Florian, nerăbdarea mea este și mai mare. Dacă ar putea crește într-o noapte câți alții în 10... :). Dar cu așa \"hrană\" măcar o să crească sănătos. Îți mulțumesc pentru lectură și pentru comentariu.

Diana, eu știu cum, nu pot, însă dacă aș putea îți jur că nu aș da-o :). Mulțumesc, oricum.

Liviu, orice sugestie venită din partea-ți nu o voi considera sub nici o formă \"cârcoteală\". Sintaxa am folosit-o anume, poate nu tocmai inspirat, în dorința de a pune \"limite\" spațiului, în sensul că voiam să fie echivalenutul eufonic a unei construcții de genul \"de la noi din sat\". Oricum am să mai reflectez pe marginea formei. Îți mulțumesc mult.

Eugen, dacă m-aș lega de conceptul de \"civilizat\" pe care îl pui în discuție, am lua-o de la capăt. Prin urmare, am să te rog să recitești ultimul comentariu la care faci referire și vei vedea dacă ai dreptate sau nu. În altă ordine de idei, inițial, eram tentat să îți dau dreptate. De ce \"aș sta supărat pe tine\" până la sfârșitul zilelor. Însă, \"nu știu alții cum sunt, însă eu\" îmi reamintesc faptul că una dintre acuzele pe care ți le aduceam era aceea că apari acolo unde este \"multă lume\". Prezența ta atât de decalată în timp, crede-mă, nu face decât să confirme că am dreptate. Sau mă crezi pe mine suficient de naiv încât să nu înțeleg faptul că pentru tine sunt un simplu \"mijloc\" sau chiar tu faci asta total nepremeditat, din instinct, doar pentru că așa ești tu, caz în care ai dreptate: ești absolut inocent. În definitiv, de unde nu e... Oricum, m-a surprins prezența ta, însă nu m-a înduioșat. Și dacă tot a venit vorba de sinceritate, așa ca exercițiu, poți spune care este mesajul poeziei. Că poate ai dreptate, posibil să fie diluat. Promit să nu îți \"critic\" eventualul răspuns. Doar am să îți confirm sau am să îți infirm. Ce zici? Dar, te rog, poate reușești ceva fără arhicunoscutele: \"prost\", \"slab\" etc.

acolo unde nimeni nu găsește nimic...

Deși rar, vizibilă.
Mulțumesc.

Cu și mai bine,