pe i

in acest poem redescopar cat de mic sunt, un punct pe un i dintr-un roman de milioane de pagini. totul mi se pare calculat, geometric, al dracu de ametitor si terifiant.
ma inspaimanta poemul tau, ma face sa gandesc
dee
dee
ramone

revin cu un comentariu mai inteligent, maine, de la munca..

merci andrei. coincidența face ca și eu (fără să știu) să îți fi lăsat un comentariu pe \"... pink steel\". Anima internetului.

Punctul acela... umbilicum terrae. \"vomit la bordura universului\" face cat o arca lui Noe si ceva babilonieni luati de ape in timp ce faceau amor intr-un fel anume :)
Tare expresiv Virgile.

intre creatie si haos simt o linie oarecum discontinua, intrerupta intr-un fel de punctul care completeaza aceeasi linie. eul poetic se afla pe acel punct, intre doua lumi, intre haos si creatie, intre real si imaginar, intre cer si pamant etc. in strofa a doua, cele doua lumi se ating, iar eul poetic este aspirat involuntar sau nu in vortexul unei lumi fata de care se simte strain. delimitarile sunt foarte bine facute, iar textul este foarte bine inchegat, expresiv cum a afirmat si vladimir, plin de intelesuri.
felicitari pentru o poezie care m-a scos dintre incercarile anterioare de pe pagina principala.
toate cele bune
dee-dee-ramone-zsa-zsa-speck

da, iarasi sunt ametita citindu-te... nu e numai atat, nu e numai atat, nu-i asa? nu-i numai delimitarea fragila dintre haos si ordine. esti punctul de sprijin al parghiei, mmm? un punct, dar fara de care universul, asa cum il stim...
sua asta mi-ai spus mie, caci si eu dorm cam greu, de teama sa nu se strice echilibrul...

1 om = 1 trup + 1 suflet
2 oameni = 2 trupuri + 2 suflete

rezultă

1 om2 = 1 trup2 + 1 suflet2

(2) pătratul
= 1 x 1
adică de 2 ori 1

rezultă

1 diferit de 1, rezultă
sau există 2
sau niciunul

dacă 1 = 2, rezultă
2 trupuri2 + 2 suflete2 = 2 oameni2

rezultă

unii oameni sunt
unii oameni sunt tați
unii oameni sunt mame
unii oameni sunt frați

dacă 1 = 0, rezultă
nu există nimic
chiar și eu, cel care
gândește aceasta
sunt atât de mic
încât punctul
mă strivește

Același,

Andrei, cred că fiecare încercăm să ne păstrăm acest echilibru. Să ne privim pe noi și creația din \"off\". Mai mult nu spun. ;)

Azrail, nu știu cît de babilonieni erau dar chaldei cu siguranță. Mă bucur de trecere.

Bianca, acum ai înțeles de unde insomniile. Prea multă conștiență. Iar creația e mai mult de cît ordine, e kosmos, adică \"împodobire armonică\", \"kosmetikă\". De aceea stelele dansează.

Vasile, acum înțelegi de ce amețeam pe bordura orizontului la orele de matematică din liceu.

Of Virgile... tendinta asta a ta de a privi timpul doar in coerenta istorica te va pierde pana la urma... la mine e o perspectiva discontinua de care ma folosesc si pentru a afirma lucruri aparent gresite... daca citesti mai atent vei vedea ca dupa aparenta o sa gasesti si un simbol gata infasurat in giulgiu :)

așa sîntem măi Azraile unii din noi, vulnerabili la liniaritare. e cerc nu?

Trandafiraș, mulțumesc pentru apreciere.