de fapt eu nu exist

ha, ha, ha..ai vrea dumneata sa nu existi... Interesanta poveste.. Imi place Cioran, si nu stiu daca aici nu pari a fi nepotul negatiilor... Te voi mai citi ca sa ma lamuresc..Cu bine...

Interesant, negativist și fie-mi iertat, într-o ușoară fază de...lasă, o fază. Zîmbește, va trece și asta. Uite ce primăvara e afară.
Și dacă tot nu exiști, n-ai să te superi că las într-o paranteză o mică poveste, nu-i așa?



Peste șapte mări și peste șapte țări,într-un ținut uitat de lume, era un castel. Și în acest castel, peste șapte mări și peste șapte țări într-un ținut uitat de lume trăia Mov-Imparat.
Intr-o dimineață, Mov-Impărat se duce la una din ferestrele castelului său de peste șapte mări și peste șapte țări, într-un ținut uitat de lume, deschide fereastra, trage adînc aer în piept și zice:
\"Ptiu’ ce departe stau!\"

cu simpatie, au revoir, la re-citiri :)

Gabrielelor... mulțumesc de aplecare peste aceste rînduri... uneori mă surprinde existența-mi nu doar ca o criză ieftină dar ieri, dupa o seară de lectură la Barnes & Noble, mi s-a oprit ceasul exitențial... așa de-odată... și atunci am scris...
Radu... m-ai surprins,... da este foarte \"recitabil\"... deși mi s-a spus că este și foarte \"dur\"..., vă invidiez pentru cenaclu... mulțumesc

incertitudine, nesiguranta, plictis, dezolare, spleen - toate la un loc se vor o confesiune lirica care exprima simbolic ideea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta.
prezenta persoanei I singular sporeste confesiunea eului implicat total si definitiv in starea dezolanta care a pus stapanire decisiv si implacabil pe sufletul lui.

sincer, nu m-a atras in mod deosebit.

p.s. ma bucur ca ai schimbat titlul intre timp. mai exista o poezie cu unul asemanator (o poezie a Silviei).

Doamna Nichita, n-am prea priceput comentariul dumneavoastră de la început fiindca eu sînt cam mediocru și cam idiot pe deasupra. M-am uitat așa o vreme la el \"ca, curca-n lemne\" și după mai mult timp mi-o picat un lemn în cap și am priceput. Dar tot pricepere de curcă o rămas. Am priceput că dumneavoastră nu vă place. Pe bune... Și să fiu sincer tare nu m-o tulburat chestia asta. Că se-ntîmplă și la case mai mari. Dar am priceput că ați ținut neaparat să precizați această concluzie foarte semnificativă în momentul (pîndit și așteptat cu înfrigurarea fanilor Rapidului) în care am schimbat eu titlul. Și.. gooooooolllllll!!!! Iată momentul, unicul moment de glorie al acestei mîzgălituri cu pretenții imberbe de poem. Momentul în care a acceptat să nu mai estompeze unicitatea și frumusețea poemului doamnei Silvia Caloianu, prin blasfemiatoarea folosire a cuvintelor „eu nu exist” drept titlu. De parcă această amărîtă expresie ar avea copyright și n-ar fi de public domain. Mă simt profund copleșit și înduioșat de aprecierea dumneavostră. Ca un adolescent. Am reușit să vă plac și eu pînă la urmă cu ceva. Wow!!!!

p.s.
Nu am cunoștință în ce măsură Radu a făcut public acest poem dar în urma unei discutii amiabile cu Silvia Caloianu am modificat titlul acestui poem pentru a nu se confunda cu o poezie de-a ei. Nu a fost ceva intenționat de vreme ce memoria mea ruginită nu poate stoca toate titlurile de poezii postate aici. Scuze cititorilor mei care, spre deosebire de doamna Nichita, au binevoit să citească poemul și cu alte motive...

p.s.2
Să mă tem oare să mai postez ceva pe poezie.ro de frica de a nu impieta asupra unuia din cele peste șaizeci de mii de titluri postate aici?? Iată dilema mea... Am observat că cineva tocmai a postat o poezie intitulată Mister. O avertizez că „am copyright” pe Mistere...
Dragii mei.... bun venit la vînătoare de vrăjitoare!!!.... a început sezonul!!!!!

E foarte interesant Nichita Victoria ca tocmai tu iti manifesti grija pentru drepturile inalienabile ale Sirenei asupra cuvintelor limbii romane.
Oare ce ar spune Dan Iancu stiind ca ai folosit numele volumului sau de versuri \"Despre totusi departe\" drept titlu pentru unul din primele tale poeme postate.Care se mai afla inca aidoma in pagina ta. A primit si stelua de la Silvia.Te pomenesti ca il vei sterge tocmai acum sau il vei modifica in sfarsit.
Iti amintesti ca am avut si o discutie in paricular by e-mail pe aceasta tema si altele asemanatoare.
A propos va recomand volumul lui Dan Iancu, il puteti gasi pe web in pagina personala a poetului.

Pai daca e sa vorbim de plagiat de titluri atunci imi revendic si eu dreptul de autor pentru titlul de \"Poem mut\", pe care l-am intalnit recent la unul dintre mai marii poeti de pe site, Andrei Gheorghiu. Cine stie poate l-am preluat si eu fara sa-mi dau seama de la alti inaintasi :)))))
Hai, la mai mare! Si nu va mai cramponati la nimicuri de-astea.

nu existam atat timp cat nu stim cine suntem, cam asta am inteles eu, virgil;
\"eliberandu-ma de amintiri\" as fi spus eu sau de \"amintirea voastra\", dar poate tu ai gandit-o chiar asa \"amintirile voastre\".
mi-a placut curgerea poemului si amprenta pusa pe el.

Nu-mi pare o poezie deosebita dar nici rea. Pacat ca lungita nefiresc, artificial. Finalul e o scadere.
Ceea ce m-a deranjat mai mult decat finalul poemului, e raspunsul pe care il da autorul unui citior, vezi mai sus.
Luat in bataie de joc.
Afla, domnule autor, ca cititorul are acest drept, sa nu-i placa productiile tale. In public, sau personal. Iat tie, ca autor, iti recomand sa te abti, chiar daca nu-ti convin unele luari de cuvant. Respecta-ti cititorul, fara el, poemele tale nu valoreaza doi bani, iar tu chiar nu existi
Ceea ce observ, in ultima vreme, ca se intampla aici, in general, se scrie doar sa se umple un spatiu. De parca musai spatiul trebuie umplut cu orice. Nu sunt impotriva atelierului. Numai ca sterilul mai trebuie ales. Cantitatea nu are nici o relevanta. Cine scrie doua poeme pe zi nu e poet. Ci scrib. Chiar ma intreb, cate poezii a scris Edgar Alan Poe in toata viata.

Domnule costel,

aș începe cu sfîrșitul. Faptul că dvs. menționați doar așa în treacăt numele lui Poe în subsolul acestei mîzgălituri a mele, nu face decît să mă onoreze. Sub nici o formă nu merit așa ceva nici măcar ca și critică. Vă mulțumesc.
În ce privește sentențiozitatea cu care dvs. stabiliți cine este scrib și cine este poet, mi se pare sincer a fi de cel mai prost gust și undeva în vecinătatea indecenței. Și asta mai ales în contextul în care dați sfaturi și vă erijezi în a face „curațenie” printre poietașii de pe poezie.ro, dvs. care sînteți din cîte am înțeles proprietarul la clubliterar. Sincer acuma, pe bune și fără mișto, dvs. chiar nu vă dați seama că gestul acesta frizează o lacună elementară? Și vă rog, notați, n-am absolut nimic de împărțit cu Radu Herinean sau cu alți editori. Nu ne cunoaștem și nu ne datorăm nimic. În afară de bun simț.
Și apoi, trecînd în registrul, să zicem mai tehnic al lucrurilor. Mie mi se pare puțin patronizator și cu pretenții de atotștiință a judeca dvs. cîte poezii poate produce cineva în 24 de ore. Și eu cred că în general cantitatea este o funcție inversă în raport cu calitatea. Dar, din bun simț intelectual zic eu, ma abțin să fiu sigur de chestia asta. Dvs. însă văd că aveți convingeri formate și ferme. Despre oameni și poezie. Am uitat să vă spun, pe mine oamenii fără dubii, fără dileme, fără „mi se pare mie”, „în umila mea opinie”, „probabil”, etc, etc,..., deci cum ziceam, pe mine indivizii de genul acesta mă înspăimîntă. E un anumit gen de talibanism intelectual cu care nu prea pot să port un dialog. Iertați-mă, și iertați-mi limitele...
Apoi în ce privește cititorul și raportul meu cu el în general,.... mă abțin. Sincer însă cred că perorațiile dvs. cu privire la cînd există sau nu poemele mele și cîți de-al de „doi bani” valorează ele, nu fac decît să arunce o lumină în plus asupra abilităților dumneavoastră de a respecta pe cel care vă citește. De data aceasta eu fiind cititorul comentariului dvs. No comment.
În ce privește doamna Nichita și răspunsul dat dînsei, eu v-aș recomanda să le mai citiți încă odată. Dar așa cu atenție. Nu cu înfierbîntarea cu care mi-ați scris mie comentariul. Înfierbîntare care transpare din destul de multele greșeli de tipărire pe care le-ați făcut și din faptul că a-ți postat imediat răspunsul, cu nerăbdare, fără să-l mai editați. (fapt regretabil din partea cuiva care se vrea posesorul și editorul unui site de poezie – un anumit grad de prețiozitate pe care îl pretindeți poeților poate n-ar fi rău să îl demonstrați dvs. mai întîi). Deci, revenind la doamna Nichita, veți observa că dînsa nu își justifică sau explică „neplăcerea” iar lucrul acesta chiar dacă este, în umila mea părere, oarecum de prost gust și sub nici o formă nu se califică drept critică, ar fi putut să fie totuși O.K. pînă la urmă. Oricine are dreptul acesta pe poeziile mele. Dar textul dînsei de la sfîrșit nu face decît să demonstreze că tot ce a spus pînă atunci a fost doar așa un fel de pretext, ca să nu spun umplutură, pentru că de fapt domnia sa a umărit textul din cu totul alte motive, care n-au de-a face cu poezia, literatura sau alte chestii din astea. Ci a fost doar așa, o frustrare de fan al doamnei Caloianu. Eu n-am nici o problemă cu nimeni fiind fanul oricui alege să fie. Dar cînd observ atitudini care mi se par de prost gust sau aluzii ofensatoare, cred că am dreptul să răspund chiar ironic. Ierați-mă că o spun atît de „brusc și deodată” dar acesta cred că este dreptul meu. Chiar dacă nu o voi face întotdeauna. Și sînt convins că nici unul sau una dn cititorii sau cititoarele mele nu se teme de mine. Și undeva în adîncul inimii mele sînt convins că fiecare din ei știu că nu mă tem și nu mă deranjează critica lor fie ea pozitivă sau negativă atîta timp cît e făcută cu bun simț și fără ceea ce poate fi suspectat în mod rezonabil de scopuri ascunse. Eu sînt un om care nu sufăr nici de mania persecuției și nici de obsesia conspirațiilor, dar... uneori mă mai prind și eu de unele chestii și mai ales de răutate.
Și o ultimă remarcă. Dumneata îmi faci patronizator, în accepțiunea mea, o recomandare. Permite-mi să îți fac și eu una. Așa cum ți-am spus n-am nici un fel de interese în poezie.ro, dar îți recomand pe viitor ca dintr-o minimă decență să te abții vis-a vis de postările pe care Radu Herinean pune o stelută. Fie că merită sau nu merită steluța aceea. Nimeni, și cu atît mai puțin eu, nu îți spune să îți „iei jucăriile și să te duci” pe clubul dumitale. Atîta timp cît respecți „regulile jocului” eu cred că poți exista pe aici. Dar, domnule costel, mai există și alte „reguli”. Reguli de decență. Și nu vreau să te jignesc dar îți recomand să meditezi asupra lor. Chiar înainte de a te lăsa ispitit să îmi răspunzi.

Cu mult respect și subliniind faptul că nu am intenționat să te jignesc cu nimic,
Virgil Titarenco

Iar eu citind acest ultim comentariu, nu am putut sa nu ma impiedic de \"dansa\" care \"dansa\" e doar vaca si de regula, doamna Nichita ar trebui sa fie \"dumneaei\" asa spune gramatica limbii romane vizavi de pronumele de politete si sa nu mai vorbim de acele greseli de tastare care se reproseaza dar care nu duc lipsa nici aici. Asta cu nici o intentie de a jigni pe nimeni, doar asa din perspectiva cititorului si un pic pe marginea unei ironii recente.
Iar statutul pe care Costel il are dincolo de poezie.ro nu intereseaza pe nimeni de vreme ce aici se manifesta drept cititor. Iar din cate am auzit eu, critica e permisa, de cele mai multe ori, invitata.

Draga Virgil,
in ceea ce privesc calificativele pe care mi le pui, e dreptul tau la replica. Pe care n-am de gand sa ti-l contest.
N-am auzit inca de sententiozitate, decat de sententios, dar inteleg ce vrei sa spui. Insa despre vecinatatea indecentei, imi poti tine cateva lectii. Daca am gresit stabilind un lucru sau altul, e clar ca nu m-am gandit sa fiu obscen. Sau indecent. Ti-o marturisesc.
Iti mai marturisesc, inainte de a formula acele sentinte asupra cantitatii si calitatii, am spus \"in general\", nu particularizam un autor sau altul. Dar e vina mea desigur, am fost prea vag in exprimare, deloc limpede. O spun acum explicit, nu s-a referit la tine, Virgil. Si nici la capodoperele tale. Nu in particular. In particular, am scris cateva cuvinte despre poemul tau. Daca te-au deranjat, asta e, un risc pe care ti l-ai asumat cand ti-ai postat versurile.
Pentru greselile de tiparire imi cer scuze, daca exista (apropos, vezi ca ai si tu cateva, probabil tot graba, tot fierbinteala).
Ceea ce n-am inteles din replica ta, daca ai putea dezvolta ideea, citez:
\"dar îți recomand pe viitor ca dintr-o minimă decență să te abții vis-a vis de postările pe care Radu Herinean pune o stelută\"
Nu stiu ce sa inteleg, nu pot fi atacate texte apreciate de Radu? Doar pentru ca le pune el o steluta? Nu ti se pare ridicola afirmatia asta? Nu crezi ca fiecare cititor are parerea lui?
Si apoi, in final, te porti de parca Ligriv e pseundonimele sefului. Pe de-o parte. Pe de alta, nu inteleg de ce ai adus in discutie faptul ca sunt sau nu proprietar in alta parte. Aici sunt un membru ca si tine, ca Nichita sau Daos.
Continuam cu raspunsurile: \"...nu vă dați seama că gestul acesta frizează o lacună elementară?\"
Sincer sa fiu, nu-mi dau seama. Pentru ca nu inteleg ce inseamna \"frizeaza o lacuna elementara\". Daca e o metafora, ti-as ramane recunoscator daca mi-ai explica-o. Gestul meu onduleaza, sau carlionteaza o lacuna elementara, sau ce?
Insfarsit, ai un cuvant \"fan\", pe undeva, e vorba de fân dar ai uitat sa pui o caciulita pe a, sau la ce te referi?
Am observat ca ai \"bun simt intelectual\", daca stiam cu cine am de a face, nu mai intram sub textele tale, domnule intelectual. Eu nu sunt intelectual, din pacate cultura mea e insuficienta, lacunara. Si nici studii adecvate nu am.
Observatie: \"vă erijezi\" nu e o greseala de culegere, ci una de acord. Dar nu-ti fa probleme, nu fac un capat de tara din asta.
In final am si eu o intrebare, ai numarat de cate ori ai folosit, in raspunsul tau, prenume la persoana I? Meu, eu, mie, mele, imi, -mi?
PS
Hotaraste-te, ori imi imi spui dumneavoastra (si nu dvs), ori ma iei la per tu. Ca le cam amesteci. Si nu da bine la intelectuali.

Dragul meu costel,
privesc, citesc și oftez. Îmi dau seama că tu ai chef de harță. Nu mă întreba de unde îmi dau seama, că n-are rost. Eu însă n-am chef de asta. Îmi recunosc și îmi asum greșelile de tipărire sau eventual de gramatică pe care le-am făcut. Și îmi cer scuze pentru ele. Asta și vis a vis de observațiile lui Michel Martin. Cu siguranță depărtarea mea față spațiul limbii române își lasă inevitabil urme. Îmi pare rău că v-am expus lor. Precum îmi pare rău și că v-am expus \"capodoperelor\" mele. Poate e mai bine să nu le mai citești. Sincer, ignoră-le. Nu va fi nici o pierdere și cu siguranță vei fi mai fericit. Mai bine dispus.
În rest nu mai am nimic de adăugat. Ce am avut de spus am spus înainte. Dacă e mai greu de înțeles cu siguranță motivul se află în multiplele mele inabilități de exprimare. Așa sînt eu, limitat. În orice caz însă nu voi da curs unei polemici interminabile numai pentru că cineva are chef de harță. Chiar cu riscul de a fi considerat laș.
Îți doresc o zi bună,
Virgil Titarenco

Draga Virgil,
nu te ignor. Dupa ce mi-ai scris cu atat respect, nu te mai ignor. Daca esti departe de tara, te inteleg, ca sunt si eu. Uite, un capat de ata...apuca-l
E simplu sa dai din gura si pe urma sa spui ignora-ma. Nuu, ti-am cerut niste explicatii si ti-am pus o intrebare. Asa ca astept.

Pa pa

Trecînd peste glumița cu \"dragul\".

Ok, am să îți răspund „punctual”, cum zic mai nou românii:

1- cuvîntul sentențiozitate se găsește la pagina 976 din DEX, ediția a II-a 1996
2- nu m-au deranjat și nu mă deranjează cuvinte sau păreri despre scriiturile mele. A le numi însă capodopere mi se pare o răutate vădită. Și mă îndoiesc că are menirea încropirii unui dialog în termenii respectului reciproc.
3- nu am folosit termenul decență/indecență ca un sinonim al conceptului de obscenitate. Tot DEX-ul (pe care nu îl folosesc foarte des dar acum sînt nevoit pentru a conferi obiectivitate explicațiilor), echivalează decența cu buna cuviință și bunele moravuri. Eu nu m-am referit la licențiozitate sau obscenitate ci mai degrabă la latura cavalerească a termenului. E posibil să nu mă fi făcut înțeles.
4- Eu, personal, n-aș fi procedat ca tine cînd ți-ai postat comentariul. Mie nu îmi este frică să postez critic unde Radu postează apreciativ. Dar dacă aș fi în locul tau, m-aș simți nevoit să îmi nuanțez drepturile. Evident că tu ai toate drepturile. Eu însă îmi ghidez acțiunile nu numai după drepturi ci și după criterii mai nuanțate. Cum ar fi convingerea că anumite lucruri se cad într-o anumită conjunctură în timp ce în altă conjunctură se poate să nu se cadă. Sau să cadă prost. Iartă-mă te rog, că am „impus” asupra ta un sistem de valori care îmi aparține. Nu am avut acest drept.
5- Nu am înțeles unde s-a purtat Ligriv ca un șef.
6- metafora asta cu frizatul e mai veche. DEX-ul dă verbului și explicația (venită din franceză), - a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia, etc. Ideea este, și eu cel puțin am auzit-o de nenumărate ori, că a friza înseamnă și a duce ceva pînă la frontiera unui lucru pe care de fapt nu ți-l dorești nici tu și nici oamenii în general.
7- eu nu folosesc â decît în cuvinte derivate din numele România. Nu vreau să dezvolt aici motivele mele. Am spus asta ca să înțelegi (in cazul în care nu ai fost în mod răutăcios ironic) că m-am referit la fan. Adică admirator.
8- în ce privește „bunul simț intelectual” nu am vrut să scot în evidență că eu aș fi intelectual și tu nu sau orice altceva de felul acesta. Ce am vrut eu să spun cred că a fost foarte clar. A da sentințe, a face generalizări, a nu avea rezerve, a nu lăsa loc de îndoieli, dubii, mister,.. în accepțiunea mea nu dovedește „bun simț intelectual”. Un fel de echivalent al lui „intellectual common sense”. Dar din nou, această definire îmi aparține mie și probabil la încă, cîțiva oameni cu care uneori stau de vorbă despre diferite lucruri.
Sper ca aceste rînduri să poată funcționa ca răspuns. Am pornit de la premiza că nu vrei polemică și alegi să nu fii răutăcios. De aceea am răspuns. Dacă însă vei ține să mă convingi că m-am înșelat, te asigur că eu în viață am un obicei: nu mă înșel decît odată.

cu respect,
virgil

Am ramas dator cu un raspuns.
In legătură cu folosirea \"prenumelor la persoana I? Meu, eu, mie, mele, imi, -mi\".
Este posibil ca tu să fi dat o conotație \"morală\" sau \"moralizatoare\" acestui fapt. Nu am pretenția a fi un mare altruist sau altceva de tipul acesta. Dar nici nu cred că sînt extrem de egoist, egocentrat sau mîndru. Îmi cunosc și asum defectele și limitele mai mult decît îți îmaginezi tu. În orice caz nu mi-a trecut prin minte să fac o analiză de tipul acesta textelor sau comentariilor tale sau ale oricui altcuiva. În orice caz, cred că folosesc termenii în mod echilibrat. Dar s-ar putea să mă înșel. Ești... cum sa spun, ...interesant prin preocupările ce le ai. Ai grijă însă să nu te orbească mirajul statisticii.

Draga Virgil,
in fata DEX-ului editia a II-a ma dau batut. Eu umblu cu vechituri. Si daca ai stii ce greu mi-a fost sa-l tarasc pana la Windsor. Ma dau batut si la celelalte explicatii. Ca tot le gasesti pe toate. Mai stiu pe cineva care are intotdeauna dreptate. Sunt sigur ca si tu

Cu tot respectul, consider că reacția ta, Virgil la comentariul deloc răutăcios al nichitei a fost exagerată. În general însă, așa se întâmplă când dialogăm cu monitorul în loc să privim persoana în față. Observ în ultima vreme că tot mai mulți se inflamează, uneori aproape fără motiv, poate primăvara să fie de vină? Propun să depășim elegant această situație.
Despre poezie...mie mi-a plăcut, cred că este un text reușit, poate puțin prea lung.
Cu stimă,
Anton

costel
îmi pare rău că ai ințeles că am urmărit să am neparat dreptate. La urma urmei, îți amintești? Eu am fost primul care am înclinat steagul. Tu însă ai insistat și eu ți-am răspuns. Dacă însă o iei în bășcălie, e alegerea ta.
Și o ultimă întrebare. Serioasă.
DoDu și cu costel sînt aceeași persoană?
Că dacă sînt, atunci cred că este și incorect (și aș considera-o regretabil venind din partea unui webmaster care se respectă - știi, noi hackerii avem și noi etica noastră) și cred că nici nu gust gluma. Ba dimpotrivă mă îndepărtează.

Legat de mica, asa-zisa polemica iscata la subsolul acestui text cred ca autorul a exagerat in ceea ce priveste dialogul cu domnisoara Nichita Victoria.

Despre poem, ca poem am impresia ca s-a vrut, evident este un \"Virgil Titarenco\", daaaar.. cu unele accente prea simpliste care îl aseaza (dupa parerea mea de critic absolut incompetent) undeva pe teritoriul fanteziei vizualo-aberatie. Parca mi-l si imaginez recitat de Dem Radulescu cu lacrimi in ochi in seara de revelion. No offence. Poezia lui Titarenco este putin mai la dreapta cum intri pe strada lirismului, undeva pe partea cu vedere la mare, si ar cam avea nevoie de un agent de circulatie. Sa ne citim

Negatia unui lucru e o treaba tare sugubatza...astfel il afirmi implicit si ii dai \"nume\" deci il nasti. Descarnarea de sensuri pe care am remarcat-o in poeziile tale si negatia rolului activ al umanului in lume ma duce cu gandul la teologia negativa dar si la intuitia unei stari anterioare perfecte...fiintarea ca joc

Draga Virgil,
mai priveste si mai ofteaza odata. Una din rarunchi. Tu ai dreptate si atunci cand nu ai. Copilului cand i se ia jucaria incepe sa planga. Si mie nu-mi place sa vad oamenii plangand, dau inapoi ca racul sub zodia caruia m-am nascut.
Raspuns la intrebarea ta serioasa (pana acum intrebarile tale au fost neserioase?): as vrea sa fiu DoDu.
Oricum , intrebarea mi se pare aiurea. Voi \"hackerii\", va respectati si aveti \"etica voastra\". Asa ca, draga hackerule, pune-ti cunostintele cap la cap si afla si singur. Si daca afli, spune-mi si mie ca mor de curiozitate.
PS
Esti primul hacker intelectual pe care-l cunosc. Credeam ca cele doua notiuni se exclud reciproc. Ia vezi ce spune DEX-ul, editia a doua...

costel

Marog, nu prea pricep eu ce legătură are discuția noastră cu copilul, jucăria și plînsul, dar probabil dacă este și aceasta o modalitate ca să mă zgîndări la amorul propriu nu reușești dragul meu. Dacă încerci să mă ofensezi nu vei reuși decît să te murdărești pe tine cu miștouri din astea ieftine sau mai puțin ieftine.
În orice caz să nu cumva să crezi că mi-ai răspuns. Eu nu te-am întrebat dacă ai vrea să fii DoDu ci te-am întrebat altceva. Gîndește-te bine că evitarea răspunsului deja a sporit procentul de suspiciune, cel puțin din partea mea. Dar sînt convins că pe tine chestia asta nu te interesează.
N-am pretins niciodată și nici nu m-am lăudat că aș fi intelectual, chiar dacă s-ar putea să fiu, așa că nu mai face caz de lucrul ăsta că din nou nu faci decît să devii penibil.
În ce privește hackerii, indiferent de ce-o spune DEX-ul, mă tem că tu nu înțelegi sau te faci că nu înțelegi termenul în sensul lui original. Pentru că dacă l-ai înțelege, ba chiar dacă nu l-ai înțelege decît așa cum este manipulat de mass media astăzi, și tot ar trebui să pricepi că preocupările unui hacker sînt aproape numai intelectuale. Adică se realizează prin folosirea destul de asidua a intelectului, adică a minții.
În orice caz, cînd am spus \"noi hackerii\" am vrut ca subtil (poate chiar poetic) să îți sugerez un anumit mesaj. Mă tem însă că nu l-ai înțeles.
Și da, în măsura în care a te juca cu Linux, Apache, PHP, scripturi, porturi și alte chestii din astea se numește \"hackerie\", da, poate sînt un hacker. Dar dacă tu vrei să sugerezi ceva malevolent, mă tem că în spațiul nord-american în care trăim amîndoi, fiecare sîntem nevinovați înainte de a fi dovediți \"beyond reasonable doubt\" alminteri.
Și, tot în \"spațiul ăsta\", înainte de a fi \"convicted\" ești la început întrebat frumos. Deocamdată tu la întrebarea mea nu ai spus nici \"guilty\", nici \"not guilty\". Ai spus \"nolo contendere\". Bănuiesc că știi ce înseamnă asta.
cu același respect,
virgil titarenco

ca intotdeauna, ajung si eu aici la spartul targului, fiindca se indura un alt editor sa ma atentioneze despre inflamarea unei discutii.
pentru cei care nu stiu, costel si dodu sunt unul si acelasi. tot pentru cei care nu stiu, costel are dreptate si cand n-are dreptate, iar atunci cand sunt exceptii, daca nu cumva are dreptate dodu, se recurge la bascalie in lipsa de argumente si asta in general cam pacaleste pe toata lumea, dar cu siguranta pe cei care pun botul la diverse poante sterile si glumite rasuflate. apoi, pentru cei care tot nu stiau, costel in general cam asta face, \"harță\", fiindcă la asta se pricepe si asta ii face placere, asa ca nu trebuie sa i-o luati in nume de rau. pentru cei care au mai ramas si care nici acum nu stiau, o discutie cu costel este mai intotdeauna o pierdere de vreme, fiindca ceea ce gandeste si ceea ce spune costel sunt lucruri atat de diferite incat uneori nici el nu reuseste sa se mai inteleaga. iar a-i raspunde lui costel inseamna a-i da satisfactie, fiindca al doilea cuvant preferat al lui costel dupa \"harță\" este \"vrajbă\". sper să existe cuvintele astea în dicționar că altfel o sa fiu penalizat. \"hau hau... who let the dogs out ?\"

acum ca am lamurit si cine e costel si dodu la cererea telespectatorilor, imi pare bine ca am invatat si eu ceva de la domnu\' costel. am aflat ca eu nu pot fi intelectual fiindca sunt hacker. ar mai exista o sansa totusi sa pot fi intelectual, dar asta doar fiindca domnu\' costel din windsor nu prea stie ce e aia un hacker. nu sunt sigur nici daca vreunu din ceilalti domni stie ce e aia un hacker, dar acum e momentu potrivit ca toata lumea sa afle, cautand pur si simplu pe google cu \"what a hacker really is\".
in alta ordine de idei, e posibil sa nu pot fi intelectual fiindca sunt \"cracker\", dar e la fel de posibil sa nu pot fi intelectual fiindca nu scriu mereu cu caractere romanesti sau fiindca imi mai scapa cate un i pe coada cate unui cuvant.
chiar avand in vedere ca discutia asta e o discutie de atacuri la persoana, imi cer totusi scuze acu pe final ca mi-am permis si eu sa fac la fel, insa se pare ca un motiv pentru acest ping-pong la perete este steluta pe care am acordat-o pe acest text, asa ca eram dator :D
acum imi pare rau ca nu am trecut textul la recomandate, ca sa vedem exact cam cat poate sa alerge un caine de sanie fara sanie

cu stime
Contele Marcel din Sinword.

p.s. chiar am citit textul la cenaclul de duminica

he he inca o data.
vad ca virgil a postat si el un comentariu intre timp si s-a ostenit sa explice ce e cu hackerii asa ca revin cu o precizare utila pentru virgil: contrar unor anumite pareri existente pe-aici si prin alte parti, (in urma unui studiu aprofundat ;) eu am ajuns la concluzia ca polemica cu costel este doar pierdere de vreme, asa ca indiferent ca te lauda sau te injura, tu poti (si ar trebui) sa il ignori linistit. e dreptul tau asa cum e dreptul lui sa te injure delicat si sa te provoace si asa cum e dreptul meu sa spun pe sleau ce cred.
sîc (transit gloria mundi)

Un tablou mai profund si mai complet al meu, nici ca se putea. Radule, nu de la steluta ta s-a pornit. Citeste mai atent. Dimpotriva, mie mi-a placut poezia cu exceptia finalului. Care poate fi usor remediat daca se doreste. Aceasta a fost toata discutia pe text. Opinia unui consumator. Ce a urmat a fost tot o opinie, dar una mai generala. Ma bucur ca am lamurit lucrurile.
Hai sa vedem si problema hacker-ului. In Romania era o vorba, inainte de \'89, ca exista mai multi ingineri decat intelectuali. Observ ca si acum se face aceasta confuzie, ca daca ai absolvit o facultate, automat esti intelectual. Unii sunt, altii nu.
Dar am fost si am citit definitia hacker-ului si m-am luat cu mainile de cap cat a trebuit sa citesc; nu spun, mi-a prins bine. Asa ca recunosc, n-am avut dreptate. Un hacker adevarat e un intelectual. Radu, am gresit.
Mai putin intelectual e cel ce-si injura adeversarul, mai ales public, vezi cazul lui Virgil catre Magul.
Lipsa de modestie e cand spui ca daca seful ti-a pus o steluta, atunci musai trebuie sa placa la toata lumea. E doar o coincidenta ca mi-a placut si mie.
Tot lipsa de modestie e cand recunosti sub propriul text ca e una din cele mai senine poezii de pe site. Ca si cum ti-ar fi murit laudatorii (vezi Mistere VII)
Dar, in general, Radu, nu te contrazic in ceea ce ai spus. Tu ai dreptate. M-ai caracterizat bine.
Un singur lucru: eu nu sunt DoDu. Costel e numele meu iar eu sunt o fiinta reala, inca. DoDu nu. El e doar un personaj. Nici macar alter ego-ul meu, de aceea am spus ca as vrea sa fiu ca el. Totusi, nu inteleg care e problema intelectualului Virgil, cine e cine. De exemplu, ce-i pasa lui cine e Nicolae Dimitriu. Vezi aroganta cu care ii raspunde in subsolul unuia din texte. Ii ignora aprecierile pentru faptul ca n-a scris nimic.
Iar atacul la persoana pe aceasta pagina, a venit mult inaintea opiniilor mele din prima interventie. Citeste mai sus, Radule, si convinge-te.
Bineinteles ca ai dreptul sa ai protejatii tai. Nu pentru ca le pui stelute. Poezia lui Virgil merita o steluta. Ci sa sa-i iei in brate si ei sa se simta ca la mama acasa. Adica poate sa le spuna oricui, cum iti permiti, moncher, sa critici acest text cand seful i-a pus o steluta? Nu stiai ca nu se cade? Ca unele lucruri se cad, altele nu se cad?
Nu vreau sa fac pe nimeni pupincurist, nu e treaba mea. Poate ca nici nu stiu ce inseamna si poate ca nici nu am nevoie de o explicatie din dictionar de data asta. Imi pot culege informatile din unele comentarii ale unor persoane. Da nu spui care.
PS
Radu, ai dreptate in legatura cu pierderea de vreme. In discutiile cu mine. Daca nu ar fi asa, nu te-ai fi obosit sa o spui. Adevarul e ca prefer sa-l zgandar pe Virgil, imi plac replicile lui taioase (si ale tale) decat sa citesc 75% din productiile literare de aici. Dar le citesc. Desi abia acum vorbim de adevarata pierdere de timp.

si 5% ar fi un procent bun, 25% e deja o performanta. ma bucur ca-i asa. suntem pe drumul cel bun. daca inflamarea nu a fost generata de steluta mea cu atat mai bine, dar afirmatiile mele n-aveau oricum legatura cu asta.

si fiecare pierde timpul cum considera de cuvinta. eu de exemplu, sunt un biet hacker (poate nu chiar \"biet\", dar cu siguranta \"hacker\")

Apropos de productii literare. A existat o perioada de glorie a poezie.ro, daca-i pot spune asa. Era in vremea cand se scria pe verde, eu abia descopeream site-ul, vremea lui Nexus, Pan, Oriana, Costel, Mat, un timp obscur, cicatrizant, copiii site-ului erau atunci nu brublem, Cosmin Dodoc, amaradaminda, motzoaca, un Fontainebleu renoirian cu abia aripi, zile de vara cu poezie buna, cu polemica rece ca berea, site-ul proaspat, necomercializat, inca nu aparuse ploaia de epigrame, nici visual poetry, poate doar Neisa \"disturba\" atmosfera cu niste serpi, cu niste culori mov, se postau in jur de 10-15 poezii pe zi, suficient pentru a prinde tot, pentru a lectura, degusta (caci era de degustat), pentru a retine, cunoaste.
Habar n-am daca exista un vinovat, un singur vinovat pentru ce a ajuns poezie.ro astazi. Nu upgrade ii trebuie, nici imbunatatiri tehnice saptamanale. Are nevoie de aer, de exfoliere, purificare, de \"curatenia de primavara\". Site-ul e aproape mort, poezia virtualului abia incepe. Paginile sunt pline de gunoaie, iar daca mai exista ceva veritabil se pierde printre mormane. E aproape o gluma, un pseudospatiu cultural. Si sunt sigur ca multi observa degradeul. Raman din obisnuinta, din plafonare, din nepasare poate.
Pacat.

Dragii mei,
sînt într-un fel de cumpănă. Din respect pentru membrii comunității și nu din lingușătorie sau \"pupincurism\" față de Radu sau alții, și nici din lașitate sau orgoliu rănit, eu aș fi tentat să închid dreptul la comentarii pe acest text. Costel a spus multe jumătăți de adevăr, lucruri smulse din context și alte calomnii sau pur și simplu insulte de-a dreptul. Sincer am crezut că pot comunica în mod civilizat. Nu pot. Poate sînt inabilitățile mele. Dar sincer, Costel, eu să fi fost în locul tău, dacă nu din respect față de mine atunci măcar față de cei de „aici” pe care îi ai membri acolo, m-aș fi abținut să mă dau în spectacolul ăsta. Dar eu nu sînt în locul tău și nici nu îmi doresc. Îmi place locul meu, cum ar spune DoDu. Știi cum e. Fiecare cetate avea bufonii, clownii și nebunii ei. Și erau simpatici. Dar nimeni nu se gîndea să îi facă regi. Și nici un rege care se respecta pe sine și supușii lui nu îmbrăca rolul de clown. Sper că mi-ai înțeles aluzia. DoDu e un clown simpatic. Dar dacă posesorul lui club literar este DoDu atunci e trist. Și totuși nu mă aștept să îmi împărtășești \"tristețea\". Zîmbesc însă trist și uitîndu-mă la cei de \"aici\", unii din ei chiar editori, care publică acolo. Te rog, nu mă înțelege greșit (dacă poți) și nici ei. Zîmbesc și îmi dau seama că natura umană încă mai are mistere pentru mine. Cine știe, poate dialogul acesta aproape penibil îmi va funcționa ca inspirație pentru alte \"mistere\", cîndva, undeva...
Deci, stau în această cumpănă. Să închid sau să nu. Aș fi vrut cu respect să îi răspund și lui Liviu dar de acum e tîrziu. Prea multă mizerie și vorbe aiurea aruncate aici. Nici nu cred că ar mai deschide pagina asta. Îmi cer scuze și Victoriei. Poate am fost prea aspru dar ea s-a aflat, într-un anumit sens, „in the wrong place, at the wrong time”. Pentru că există un „dark side of the moon” al acestei povești pe care nu o știe toată lumea. Iar eu veneam de acolo. Poate, și nu poate, ar fi trebuit să îmi țin armăsarii în frîu. Te rog iarta-mă Victoria. În primul rînd pentru că ești colegă și apoi pentru că eștii femeie, și apoi din respect față de mine n-ar fi trebuit să vorbesc așa cum am vorbit. Rămîn însă convins că această fantoșă a plagiarismului și irascibilitatea sau orgoliile unora riscă să întunce spiritul comunitar pe acest site. A da lumină verde unui astfel de spirit mi se pare a te juca cu cutia Pandorei. Asta ca să nu spun mai mult.
Cred că oricît de bun sau prost ar fi poemul ăsta, nu merita 122 de vizionări într-o zi, fără să fie la recomandate și fără să mai poată fi la subiecte fierbinți. 99% din vizionările de azi au fost probabil legate de „hărmălaia” de aici. Iar eu mi-aș fi dorit să fie citit pentru tristețea lui, pentru tristețea mea.
Mulțumesc Claudiu, Mulțumesc Azrail.
Deci sînt în cumpănă. M-aș bucura ca Costel să se abțină, editorii să nu închidă comentariile și nici eu. Este oare o speranță deșartă.

Inchide-l ca nu ma pot abtine, Virgile. Hai ca m-ai facut sa plang. Zambetul tau trist e de vina.
Iar ai facut trimitere la un site paralel care nu te priveste si nu stii ce e si cu ce se mananca. Dar daca vrei sa stii unde sunt proprietar si te mananca rau, ia de-aici:
http://costel.bbabos.com/
Si mai scrie si tu ceva ca sa nu para ca vreau ultimul cuvant, pe urma nu mai intru, promit.
O sa intru pe alte texte ale tale, ca ti-am devenit simpatic.

Costel...mi-ai lipsit...cine facea necrologuri la poeziile mele daca nu tu? :)) Dar toata abureala asta de aici...ca nu o pot numi iluzie sau macar sa o ridic la demnitatea unei dispute ma duce cu gandul ca esti intr-un vizibil regres...ti s-au tocit dintii costele

Am uitat să spun mulțumesc pentru citire Duminică seara, Radu. Foarte tîrziu, dar o spun acum.
Săptămînă prea încrîncenată...

Nota melodramatica ma duce cu gandul la Minulescu; pacat ca nu am nici un Minulescu in casa, ca sa dau si niste exemple de versuri. Asadar, autorul isi pune in scena un \"ego\" liric simpatic, vaicarindu-se ca \"nu exista\" cu atat mai mult cu cat se manifesta, se pune in scena mai zgomotos.
\"cutia mea poștală
draga de ea
vrea identitate
vrea să strige „Tată!”\"
Ar fi trebuit invocate si alte obiecte familiare cu tot atata ostentatie sentimentala, iar poemul ar fi fost mai convingator. Eul liric se pune in scena mai eficient prin intermediul obiectelor, decat daca o face vorbind de sine, pur si simplu.

uf nene ca te-ai tinut de polemici cu Costel de a trebuit sa scroll down juma\' de ora sa ajung la locul \"de infipt cutite\". In fine, venisem sa iti spun ca mi-a placut sfarsitul asta cu nu e loc de au revoir si ca dai omul afara din poezia ta fara sa-l mai conduci pina la iesire...

Elena... Ce să îi faci.. am și eu uneori probleme cu manierele.. că doar sînt bărbat normal, nu înger...:)

Dom\'le sa zic si eu cevasileasi...

Poezia ca poezia, dar sacndalul a fost parfum! O delicatesa pentru adevaratii cunoscatori. Tin sa-i multumesc din suflet la poetii Costel si Virgil care mi-au daruit o ora de lectura interesanta.

Pe cand un volum de comentarii la scandal?

(Poezia nu-mi place pentru ca deoarece autorul nu reuseste sa foloseasca vorbele astfel incat sa-mi transmita si mie ceea ce a simtit el la momentul t0 cand a luat decizia sa fericeasca lumea cu aceste versuri)

si totusi Virgil are dreptate.
a exprimat aici ceea ce in spiritualitatea indiana e iesire din Samsara.

scandalul, cred eu, e pentru lucruri marunte.
ma intreb de ce altii nu au vazut decat cuvintele.

o urma in soapta. eu de fapt nu exist

Magul

Vreau sa am curajul sa-mi neg existenta! Vreau sa am curajul sa ma intorc la nefiinta! Vreau sa am curajul sa fiu in aceasta si unica clipa, acum si mereu... Asa au ajuns la mine versurile tale!

brrr... care va sa zica nici tu nu existi?
been there.