Poezie
munții de lacrimi
1 min lectură·
Mediu
flori de zăpadă înfipte în marele piept sidefiu-albăstrui
buchete de inimi albe pulsând sânge transparent,
tropăind pe crestele de argint topit
cu hohote sărate plânge marea pe scoici
mărgele diamantine
tremurând pe cristalinul de sticlă al ochiului magic
ploaie de zahăr pe munți de opal
munții de lacrimi
curg șerpi incolori întrebări cristaline
se preling printre ciorchini rubinii
se scurg în pumni de clepsidre răsucite pe valuri de nisip
presar peste tine ninsoare de piatră, pulbere de oase
minuscule zaruri de sticlă și fum
mă-mbrac cu lumină peste trupul fierbinte
vreau o cafea cu numele tău încrustat pe buze
roiuri de pescăruși sculptând în inimă
iarbă de mare în părul de argint și-ntuneric
plouă cu fulgi de soare - chipul zilei paradis zâmbind
bulgari de cer cu miez dulce de nor
boabe de rouă în funduri de cochilii momesc ochii noștri cu solzi
brațele tale două stânci cuprinzând zidul tăcerii mele
ochii mei două coji gemene se-nchid peste perla visului tău
înotăm în spațiul crud al iubirii
tu pleci in mine
eu mă întorc în tine
ca două vapoare de smarald între aceleași porturi
navigăm dus întors infinitul din noi
066.501
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Maxim
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 190
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Maxim. “munții de lacrimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-maxim/poezie/79957/muntii-de-lacrimiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Este nedrept sa ai atat de putini cititori: nu stiu ce pierd! Te reciteam. Doua poezii, publicate una langa alta, semnate de tine, emotioneaza inalt, exprimand posibilitatea unei deosebite forte picturale a cuvantului! Ma declar incantata...
0
Miha,
subscriu și eu părerii exprimate de Sirena. Însă nu văd cine se simte atât de temerar încât să se avânte în această plasticizare incontrolabilă, având curajul arborării pavilionului speculativ, al ipotezei.
Cine nu se teme, după cum spunea cineva, de capcana violentării unilaterale, a agresiunii subiective?
Cu drag,
subscriu și eu părerii exprimate de Sirena. Însă nu văd cine se simte atât de temerar încât să se avânte în această plasticizare incontrolabilă, având curajul arborării pavilionului speculativ, al ipotezei.
Cine nu se teme, după cum spunea cineva, de capcana violentării unilaterale, a agresiunii subiective?
Cu drag,
0
bucuria mea respira prin voi. un cititor, draga Silvia, care se bucura de un vers, este cea mai mare multumire. deja doua comentarii, sunt fericire in spatiu. mititica si incantata semnez, eu.
0
pe parcursul intregului poem m-am lasat dus de valul
unor imagini senine si nu am fost in stare sa nu iti
admir munca
foarte frumos ...
\"navigam infinitul din noi
tu pleci in mine, eu ma intorc in tine\"
unor imagini senine si nu am fost in stare sa nu iti
admir munca
foarte frumos ...
\"navigam infinitul din noi
tu pleci in mine, eu ma intorc in tine\"
0
mi-a fost să aleg cu ce variantă să vin în pagină... pentru mine este un fel de putpuriu de variante mestecate din lipsă de internet... e o \'muncă\' plăcută, \"păcat că nu e plătită\" parafrazând cuiva plăcerea dragostei. merci frumos
de prezență.
de prezență.
0
Mi-a placut foarte mult, sunt ametit si nu stiu cum am sa ma mai ridic de pe scaun pentru ca sunt in alta lume.
0
