Poezie
noi, cuvintele: jur!
2 min lectură·
Mediu
noi cuvintele vorba cuiva funcționari
sintactici cu salariu de predicat verbal
preșul coatelor și perna antebrațelor
țesute din cânepa contrabandistă a viselor
țintă din ce în ce mai analitice și sintetice
recunoaștem că am putea
într-o clipă de egoism sau de sinceritate
să demisionăm să ne luăm o prelungită
și bine- sau rău-meritată vacanță
în care limba să ne spânzure de clanță
clasicul “plecat în concediu de odihnă”
noi cuvintele turiști străini în propria
unitate lexicală fotografiem semafoarele
încremenite roșu pasajele subterane spre
celălalt capăt al poligonului de tragere
foișoarele dimineților în care frazele
dorm strângându-și arma la piept
descheiate la copcă și cu tâmpla pe baioneta
relicvă a rostirii și rostuirii preistorice
asemeni marilor parcuri rânduind terase
lângă debarcaderul lacurilor artificiale
noi cuvintele respirație de precupeți penali
amatori dar versați tarabagii antropologici
etalându-ne sufletul pe trotuare jegoase
am putea striga astăzi acum ultima dată
veniți și luați lumină avem și întuneric
depinde pe care silabă cade accentul
în care baionetă cade gâtul spintecându-și
lucid ca într-o autoautopsie
rădăcina multelor și inutilelor verbe
drepți! strigă viața e mai mare în funcție
deși vara o bate în grade medalii și premii
aiurea tribulații de liber arbitru în confruntare
ordinul se execută nu se discută
nu suntem angajați civili “servim limba!”
răsună prin coridoarele capului jurământul
depus individual și colectiv:
eu – soldatul cum mă cheamă
noi cuvintele
jur!
054729
0
- sa tac in preajma poeziilor tale;
- sa te citesc cat timp mi-a mai lasat Cineva;
- sa nu uit niciodata cine sunt, cine esti;
- sa-mi las de fiecare data o bucatica din suflet pe pagina ta;
- sa traiesc mai mult in versurile tale si mai putin in viata mea.
Cris