Poezie
iarba păsărilor domestice
1 min lectură·
Mediu
de unde sunteți? din nord
cu toții
dar pământul e un crocodil fără coadă
și cap numai de sub pielea înfiorătoare
îi cresc toate patru picioarele
plouă paradoxal pe uliță pantofi și poșete
într-o mâloasă paradă a fotomodelelor
cu ce se hrănește? un crocodil?
cu mătase de porumb
face pe cer creastă roșie de cocoș biblic
trâmbițând sezonul mizerabil al lepădărilor
s-a stricat aerul condiționat și luna
curge ca un congelator în care s-a acrit
verdeața conservată întru iernile lungi
dar nu e frig? în nord?
sau în congelator?
e-o răzvrătire lungă de-nfășurări abile
intestinul din mijlocul firului e mai subțire
i s-au blegit frunzele fără aer
iar celuloza are gust de zahăr candel
dulce ca degetele în bâlciurile copilăriei
astăzi? sunt doar spinare
nu am coadă nici cap
îmi cresc din întuneric toate patru picioarele
ne cunoaștem de undeva? întreabă luna
și se așază pe mine ca pe un scaun de lemn
așteptând să îi crească mătase roșie în dreptul
lumilor lipsite de aer și de cristalinul ochi
eu râd: cocoșul nu face ouă
pui pui puiiii…
023.117
0
nu am coadă nici cap
îmi cresc din întuneric toate patru picioarele
ne cunoaștem de undeva? întreabă luna
și se așază pe mine ca pe un scaun de lemn\"
Te-am vizitat, Vasile. Am zis sa iau cu mine ceva din poezia ta, fara sa-ti dai seama. Dar gestul mi s-a parut hotesc.:)