moartea: emoție estetică

frumos dar mult prea sumbru..:)

Mi-a placut, poete.
Au seva cuvintele tale.
\"binecuvântat că simt toate acestea!\" - iti impartasesc bucuria si ceva, poate, din emotia estetica.

Arheologia existentiala valorificata descriptiv pe parcursul intregului poem absoarbe cititorul prin multitudinea de imagini care anunta ultima prabusire:
\"hai soarbe-mă poete/nu mai mușca-n cuvinte/să readucem toamna/ osânda și salvarea se-ngălbeneau în frunze\". Expresivitatea agonicului este resimtita dureros prin dizarmonii slefuite: \"mă risipesc abstract în sâmburi de lumină\", \"picajele pliscurilor hotarele astrelor/ săgețile morții oprite cu pieptul\" menite a exprima sublimarea Mamei Primordiale prin punerea in actiune a acelor simboluri care restaureaza (dez)echilibrul estetic absolut. Moarte - ingeri spanzurati - inele de foc - sterilitate - alienare

Felicitari

Te citesc mereu dar nu intotdeauna las urma trecerii mele.

Cory

Cel mai mult mi-au plăcut strofele 3 și 4, titlul și versul final.
Nu te întrece iarba :)

A.

Mihaela, probabil că moartea este într-un singur fel pentru cel care moare. Altminteri, nu știu, mă gândesc, la fel de probabil, că are chipul și asemănarea noastră. Acum aș face semnul pentru zâmbet, dar mi s-ar părea nepotrivit (:)).

Elia, eu zic să lăsăm estetica esteticienilor și să ne bucurăm numai de cuvinte. Împreună?

Cory, ești o dovadă a faptului că, uneori, primim mai mult decât merităm. Dar, infatuat :), îmi spun că poate de vină să fie legea compensației. Nu am cuvinte să îți mulțumesc și aștept poeziile pe care am văzut că amâni să le postezi.

Andreea, ai dreptate, nu mă întrece (iarba ești tu :)). Și asta, probabil, pentru că și mie \"cel mai mult mi-au plăcut strofele 3 și 4, titlul și versul final\". Acum nu îmi mai place nimic. Ne mai \"întrecem\" noi :).

\"nu se zvântase încă\"
\"arborii sunt îngeri spânzurați \"
\"săgețile morții oprite cu pieptul \"
binecuvântat...