Îmi alint pașii cu rouă proaspătă,
mi-aș picura în vene seva ce înmugurește viu frunze....
să dau lumină obrajilor.
Zâmbete zboară să compună arii de săruturi și lacrimile mele sunt .. iată!
Când noaptea își adoarme
aroma de cafea peste noi,
eu curg în lumea în care-mi ești aievea,
unde îți pot șopti săruturi și atinge cald gânduri.
Când mă trezesc, ascult cum crește
roua pe
De câte ori îmi plec tâmpla
spre obrazul tău,
îți simt genele plângând
spre buzele mele.
Mai rămâi pentru un sărut!
Rupe secunde din tine,
dă-le rostogol spre colțul gurii mele
și lasă-mă
De când nu mai ești..
A rămas podul casei fără porumbei
și beciul rece fara vinuri dulci.
Tataie și-a pierdut privirea undeva in zare
și rătăcită a rămas!
Undițele tale zac in păieri
de unde
S-a apucat să-i devoreze sufletul cu degetele acelea groase și fierbinți.
Toate sentimentele se prelingeau din colțul gurii,
i-alunecau pe tricoul alb și-l mai auzeai înjurând:
-Gura mă-tii de
Ne plimbăm pe o alee lăturalnică.
Nici nu credeam că și ea se mai fâstâcește.
Îmi mai zâmbește cu ochi timizi sub câte un picur de ploaie,
îmi mai dăruiește câte o frunză proaspăt desprinsă de
copacii au obosit sa imi vegheze viata trista,
s-au horatat sa isi scuture aramiu frunzele peste toamna amintirilor..
acum nu mai curg rauri in mine,
nu mai inmugureste iarba..
am intarziat sa
Joaca-te în causul palmelor
cu bucuriile mele
pâna ce îti vor invada sufletul ,
parte cu parte ...
si când vei fi plin de mine
da-mi si mie bucurii !
Sa ma joc si eu .
Vom fi doi fericit.
FM