dimineti
Îmi alint pașii cu rouă proaspătă, mi-aș picura în vene seva ce înmugurește viu frunze.... să dau lumină obrajilor. Zâmbete zboară să compună arii de săruturi și lacrimile mele sunt .. iată!
rouă
Când noaptea își adoarme aroma de cafea peste noi, eu curg în lumea în care-mi ești aievea, unde îți pot șopti săruturi și atinge cald gânduri. Când mă trezesc, ascult cum crește roua pe
Sfârșit
De câte ori îmi plec tâmpla spre obrazul tău, îți simt genele plângând spre buzele mele. Mai rămâi pentru un sărut! Rupe secunde din tine, dă-le rostogol spre colțul gurii mele și lasă-mă
cot la cot cu toamna
Ne plimbăm pe o alee lăturalnică. Nici nu credeam că și ea se mai fâstâcește. Îmi mai zâmbește cu ochi timizi sub câte un picur de ploaie, îmi mai dăruiește câte o frunză proaspăt desprinsă de
lacrimi sub nori
copacii au obosit sa imi vegheze viata trista, s-au horatat sa isi scuture aramiu frunzele peste toamna amintirilor.. acum nu mai curg rauri in mine, nu mai inmugureste iarba.. am intarziat sa
bucurii
Joaca-te în causul palmelor cu bucuriile mele pâna ce îti vor invada sufletul , parte cu parte ... si când vei fi plin de mine da-mi si mie bucurii ! Sa ma joc si eu . Vom fi doi fericit.
