copacii au obosit sa imi vegheze viata trista,
s-au horatat sa isi scuture aramiu frunzele peste toamna amintirilor..
acum nu mai curg rauri in mine,
nu mai inmugureste iarba..
am intarziat sa
De când nu mai ești..
A rămas podul casei fără porumbei
și beciul rece fara vinuri dulci.
Tataie și-a pierdut privirea undeva in zare
și rătăcită a rămas!
Undițele tale zac in păieri
de unde
Ne plimbăm pe o alee lăturalnică.
Nici nu credeam că și ea se mai fâstâcește.
Îmi mai zâmbește cu ochi timizi sub câte un picur de ploaie,
îmi mai dăruiește câte o frunză proaspăt desprinsă de
Îmi alint pașii cu rouă proaspătă,
mi-aș picura în vene seva ce înmugurește viu frunze....
să dau lumină obrajilor.
Zâmbete zboară să compună arii de săruturi și lacrimile mele sunt .. iată!
S-a apucat să-i devoreze sufletul cu degetele acelea groase și fierbinți.
Toate sentimentele se prelingeau din colțul gurii,
i-alunecau pe tricoul alb și-l mai auzeai înjurând:
-Gura mă-tii de
Când noaptea își adoarme
aroma de cafea peste noi,
eu curg în lumea în care-mi ești aievea,
unde îți pot șopti săruturi și atinge cald gânduri.
Când mă trezesc, ascult cum crește
roua pe
Joaca-te în causul palmelor
cu bucuriile mele
pâna ce îti vor invada sufletul ,
parte cu parte ...
si când vei fi plin de mine
da-mi si mie bucurii !
Sa ma joc si eu .
Vom fi doi fericit.
De câte ori îmi plec tâmpla
spre obrazul tău,
îți simt genele plângând
spre buzele mele.
Mai rămâi pentru un sărut!
Rupe secunde din tine,
dă-le rostogol spre colțul gurii mele
și lasă-mă
FM