Poezie
Cain îl ucide pe Cain
2 min lectură·
Mediu
biet rob trudind străin ogor sub soarele hain clocotitor
mă simt
iar cerul parcă-i arendaș perfid cravașa sa mai fără milă
șficuind spinarea-mi goală
văzduhul mi-a intrat în trup împovărându-mă cu lanțuri
care nu se rup decât în mine
căzând semințele îmi pierd asemeni morții le dezmierd
cu viața mea
cu spinii mei ademenesc nu-nsângerez nu sfâșii nu rănesc
uimitul fir
cad doar așa în somn de câmp cu spice frânte orizontul
strâmb de-atâtea toate
și-aș tot dormi otrava dulce un șuier scurt de bici mă duce
mai departe
degeaba mă trudesc nu pot să mă omor mi-e-n mâini și în cuțit
pământul prea ușor
chiar obosit tot nu-i nimic e somnul meu mereu mai mic
spre tine
tăcerea ta nu caut s-o-nțeleg însă n-ai să mă poți forța
să mă dezleg de ea
și poate între a fi sau nu nimic nu e – ești poate singur tu
și-otrava asta
dar și atât îmi e destul
la noapte am să mă întorc să fur din truda noastră
căci e duminică la noapte și-ai să dormi
pierzând din grijă arendașii lacomi și diformi
din visul tău
și resemnat mă rog în gând să-ți fie-odihna lungă somnul blând
la fel ca moartea-mi –
de mult eu te-am iertat: dormi dar în pace!
căci nu
în ceruri nici o scară nu-i pe care eu pășind să sui cu jertfa mea
043.642
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 228
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “Cain îl ucide pe Cain.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/80663/cain-il-ucide-pe-cainComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGIGIoana Barac Grigore✓cum ar fi sa ucid din mine minele pe care l-am ucis ucigandu-te? cam asa...?
0
GVInteresanta expunere poetica, o rastalmacire shakespereana in cheie dogmatica, un fel de scenariu in versuri, scris aproape in transa, cu o mare doza de credibilitate.
0
CPDistincție acordată
Nu e, Vasile, sigur nu-i? atunci la dracu tot amarul acestor nopti in care a uitat sa fie duminica? Poate maine noapte sau poate tocmai in noaptea pe care am pierdut-o in uitare. Sfarsit cutremurator al unei poezii care m-a adus in oragul psihozei. Al vechii mele psihoze, sa fim bine-intelesi. Si sfarsitul acesta.... NU.
0
ED\"văzduhul mi-a intrat în trup împovărându-mă cu lanțuri
care nu se rup decât în mine\"
\"căci nu
în ceruri nici o scară nu-i pe care eu pășind să sui cu jertfa mea\"
Inca ma mai gandesc la aceste cuvinte ale tale...
care nu se rup decât în mine\"
\"căci nu
în ceruri nici o scară nu-i pe care eu pășind să sui cu jertfa mea\"
Inca ma mai gandesc la aceste cuvinte ale tale...
0