Candva...

Zidită resemnarea Din cărămida Lacrimei neplanse E azi o catedrală Ce intre clipe duse Din ornicul veciei Lunatec isi asteaptă Atemporale muze... Doar eu, instrăinata Văzduhului de lacrimi Si incă neimpietrita Cărare - a ta de zbor Păzesc cu străsnicie Al inimii izvor De dincoace de vise De dincolo de dor... Nimeni nu e vinovat de situatia asta, stiam ca existi, te-am cautat, mi-au iesit inainte copiile vulgare ale eului tău, stiam că sunt niste dubluri, le lipsea partea mea de suflet care era la tine... tie iti lipsea partea ta de suflet - cea cu libertatea curajului fricii... aceia care era la mine... O uitase-i in rai, si am venit repede, repede sa-ti dau aripa asta de suflet... Nu stiam sigur cum arăti, cand te-am gasit, eram deja dusă...vie - dar dusă deja pe valea umbrelor... ti-am lăsat la fantană, partea ta de suflet... si m-am intors intre umbre... Tu nu stii, eu stiu, in lumină dincolo de dincolo imi vei reda si tu partea mea de suflet... Eu, aici unde sunt pot exista si asa... candva vei intelege insa ca iubirea e felul meu de a exista... vei intelege si că e vorba despre o altfel de iubire...