Bulevardul Agonia

Un text căruia îi întrezăresc și ironia și bagatelizarea și speranța referitoare la subiect. Și îi stă bine.

Te citesc si ma intreb cum o fi omul Vasile Munteanu care lasa sa se intrevada atata bogatie in fiinta lui. Plec mereu pe ganduri din pagina ta, mereu mai incantata, mereu mai curioasa. Stii, uneori te poti indragosti de un actor mai ceva decat de o realitate imediata, indiferent in ce teatru joaca el. Sigur, stiind exact ca e vorba doar de o iluzie.

Vasile,
te admir pentru realizările, căutările și, mai ales, pentru rătăcirile tale.
Cu drag și prețuire,

Ion

Pe bulevardul Poezia
Adesea am trecut,
Mă cunoștea Academia,
TU nu m-ai cunoscut.

\"nu vă apropiați de mine: sufăr!/iar mutilarea mea-i contagioasă\", si \"eu sunt singur tu ești singur/nu ne asociem pluralul nu există\", reprezinta forta autorului de-a exprima motivul periplului pe bulevardul agonia.

un text care ar face și murăturile să hohotescă, arzându-și tristețile prin borcane... hai că m-ai scos din pepenii negri ai deșertăciunii, am râs cu lacrimi!...
pardon, m-am înseninat, lacrimile erau deja bătute în cuie...
BRAVO!

Orasul nu stie de noi, de fapt nici nu exista noi, exista doar eu, un eu pacatos ce tanjeste dupa noi, un eu autopsiat de atatea ori in cautarea iubirii, de fapt o dadusem involuntar la fiecare colt de strada pe bulevardul acesta, caci \"am adormit cu sufletul deschis\"....
Site-ul acesta este teribil.
Cu respect, Oana Solike

Un text care are merita o recitare \"strasnica\" daca si-ar gasi recitatorul care sa se indure sa o citeasca la cenaclul de vineri al agoniei.ro.

Dupa mine textul tau e un semnal de trezire dintr-o realitate mutilata. Nu, nu e vorba de realitatea virtuala de pe site, e vorba de cea de pe strada.

\"un măscărici paradoxal și trist
fac jonglerii pe străzile obscure
orașul mare nici nu știe că exist\"

Placut !

Teddy,

O poezie careia i se potriveste bine titlul. Senzatie de plictis si de desartaciune. Prima strofa imi aminteste de Bacovia. Foarte frumos spus: \"am adormit cu sufletul deschis\".
Si, cu cele mai bune intentii, cateva observatii: La strofa a treia ai schimbat modul de rimare, lasand al patrulea vers, cel mai important, fara rima. (S-ar putea rezolva prin inversare). Din loc in loc, poate cu voie, poate fara, la unele versuri schimbi numarul de silabe, impiedicand fluiditatea citirii. Tinand cont ca scrii in versuri cu rima, folosirea semnelor de punctuatie, in special a virgulei, ar fi de mare folos. N-am inteles ce inseamna cuvantul \"surand\" (primul vers, strofa a doua), vine de la \"a surade\"? Considera scurta mea interventia ca un semn de prietenie.

As rade, daca in ochii bufonului nu ar fi mereu lacrimi. Cu toti agonizam pe diferite bulevarde, mereu la fel de singuri ca mai an, ne-atinge sufletul tacerea si caderea si iar uitam ca suntem mici si fara tel.
Am simtit ca sunt printre destinatarii acestei poezii, multumesc.
P.S. gramatical: presupun ca acolo unde zice Adrian e \"surad\", fiind doar o greseala de typo.