dimineața în care sf. gheorghe simte un nod în gât

O poezie incarcata cu metafore, o poezie a maturizarii, a transmutatiei hermeneutice...cel putin, asa am inteles-o eu.

cu admiratie,
c

mulțumesc, Carmen, pentru cuvinte; după cum se poate deduce, textul e, pentru început, un răspuns; dar și obiectul răspunsului a fost la rândul său un răspuns...; apoi, constituie deopotrivă o confesiune (către prieteni) și o pledoarie (a apărării, în fața instanței acuzatoare a... poeților - aceiași); nu în ultimul rând, așa cum sugerează primul vers, e chiar cuvântul care, rostindu-se, va sfârși prin a se uita pe sine.

cu reciprocitate,
Vasile Munteanu

*Stefan Ciobanu, scuze

E un text dedicat, aș spune, celor doi prieteni, ale căror versuri sunt utilizate ca mottouri. dar, sigur, acest răspuns poetic are și valori general-umane, în special în primul vers și în ultimele două. Eu cam atât am înțeles, nu mă pricep la comentarii.

în general, Veronica, există într-adevăr o ruptură între imagine (mai ales aceea indusă - fie în exterior, fie autoindusă) și esență; suntem vs părem că suntem; evident, dacă ne prefacem un timp destul de îndelungat, uităm cine suntem cu adevărat; dar să însemne asta că nu (mai) suntem? da, în absența sinelui (autenticului), golul; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.

uneori, Dana, nu e nevoie de cuvinte; indiferent de premisă, astfel de comentarii sunt trecute la offtopic; prin urmare, cu scuzele de rigoare...; mulțumesc pentru lectură și semn.

ce pot să răspund, George: ce spui tu spun eu în primul comentariu; deși nu cred, nu te pot contrazice; mulțumesc (doar) pentru lectură.

Pe Alexandru Martian l-am descoperit ieri. Pe Gabriel Tudorie il citisem mai demult, la un semn pe care Dana Banu il lasase pe un text. Ies rar din cochilie, ca sa nu las melcul somer, asta ca sa parafrazez. Las aici un semn de respect pentru o muzicalitate deosebita. V-am citit pe toti trei. V-as putea spune de Gamart de Perta Claudiu Banu de Herjeu si de si de... din ce in ce mai putin.
O muzica ciudata, o traire ciudata. Si nu e deloc un semn gratuit e doar un semn de respect. Cel putin pentru mine Alexandru Martian a fost o mare descoperire.

mulțumesc, Emi, pentru întreita apreciere (scuze că răspund și în numele lor); iartă lipsa lor de reacție, sunt atât de orgolioși, încât, atunci când se întâmplă să fie apreciați, mai tare se închid în ei (rămâne între noi, cred că un psiholog sau un psihiatru ar explica adecvat un astfel de comportament); altminteri, afinitatea se poate explica în multe feluri (deși poate părea paradoxală), dar, mai ales, astfel: \"păcătoasa treime a Argentinului celor 30 de halbe\" (după cum spune reclama, \"prietenii știu de ce\" Argentin); poate și poezia; poate și filozofia; poate o maladivă nevoie de ecou; poate o mai maladivă nevoie de Nimic.

Daca e acel Argentin din Bucuresti va dau dau intru totul dreptate. Still, exista autori( nu poeti) care au o ureche muzicala sai-i zicem. Un fel de clasicism combinat cu un Becks lemon. Stiu, e nefericita comparatia, dar v-am recitit azi pe toti trei si inteleg. Argentin inseamna mult pt mine.

cred că e un text frumos, nu știu exact.

nu mă împac cu tăierea în versuri și strofe - l-am citit cu voce tare și parcă n-are dinamică - dpdv muzical îmi pare numai o repetiție, dar nu un ritm. totuși, luat în mic îmi place destul de mult.

ceea ce înțeleg prin poezie. Un text pentru care îl invidiez pe autor. O reușită cu care sînt obișnuit pe această pagină. Fiecare vers e o poezie în sine. Acumularea e o desfătare de versuri. Și nu exagerez cu nimic. \"uitarea din nevedere sporește\", neuitarea din buna citire.
LIM.

încă se mai dezbate asupra conceptului de frumos (la fel de incert ca și adevărul).

pentru ritm, încearcă să pui accentul (muzical mă refer) la jumătatea primului vers (există și \"cheia\" pe-acolo pe undeva, chiar într-o \"tăiere\"); iar repetiția, da, ai observat bine, există, la fel ca în \"Bolero\" - desigur, fără orchestră.

oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Liviu, pentru prezență și pentru cuvinte.

lume bună (îmi venea să zic \"veche\", dar m-am temut că nu mulți vor atribui respectivului adjectiv valențele vinului) la mine în pagină - \"la Pontul Euxin tace-o statuie\" (de asta nu mai scapi...); cred că primul vers generează o oarecare adversitate din cauaza ambiguității: \"uitarea din nevedere\" (din/prin ce vs de unde); în plus, face parte din genul acela de generalizări pe care nu le digerăm permanent, indiferent de (pre)dispoziție; oricum, mulțumesc pentru prezență (pur și simplu pentru prezență) și pentru apreciere.

E un aer de sfârșeală în toate. Sfârșitul poate ar fi avut vreun tâlc, ori poate cineva ar fi putut avea vreo replică care să rămână celebră, să devină maximă, dar nu! e numai sfârșeală, e numai starea de la sfârșit. Iar dacă vine vorba de stare atunci alții sunt în măsură să o caracterizeze, să-i dea atributele care i se cuvin. Eu nu. Eu nu am decât Cuvinte de laudă pentru Poezie - atâta timp cât ea însăși pe sine se (mai) scrie.

\"poezia pură e sublimă, dar are un singur defect: nu există\" (E. Ionescu; iar eu îmi permit să contrazic numele oricui, dar acest Spirit, ba)

una e să se scrie DIN sine și alta să se scrie PE sine; narcisiștii (pe care i-aș numi crepidamiști - vorbitorii de limbi moarte intui-vor că licențiosul este esența viului) au să înțeleagă într-o bună zi asta; sau nu - dar Poezia nu va avea nimic împotrivă.

e buna.mia placut ca ai inserat cele doua fragmente la inceput

cred că s-a strecurat o greșeală: sunt bune (la cele două fragmente inserate mă refer); pentru că despre poezie nu ați spus nimic (încă).

apropiindu-mi narile, pot inspira un aer cu iz donquijotesc.
pe retina-mi curg usor imagini, atent prelucrate, absorbite in versuri ce lent imi murmura pe buze.
gasesc un balaur exilat intr-un banal basm, lipsit de incisivitate, umil, surgiunit printre papadii de catre luna in \"complicitate\" cu poetul... iar eu ma pregatesc sa mai parcurg o data poezia...
inc-o data...
si inc-o data.

felicitari,
o.m.

domnule Octavian Miclescu, multumesc pentru lectura si pentru semnul despre; si o precizare: \"papadia\" (dupa cum sugereaza versurile imediat urmatoare - si, mai jos, antagonia cu \"florile de noapte\") sunt simbolul efemerului, al luminii lipsite de esenta.

papadia este