Vasile Mihai

Multumesc pentru vizitele constante :). Doamne fereste, cum sa spun ca esti carcotas? Stiu de mult ca am scapari destul de mari, asa ca imi fac bine observatiile notate cu obiectivitate si fara ironie. Promit sa ma mai gandesc la eliminarea celor doua strofe.

Cu prietenie,
Mihai

lumânarea de veghe arde în coșul pieptului
lampion de dovleac consumându-și ochii goi
strălucindu-și dincolo de înțelesuri
macabrul joc de-a jocul
dece-urilor prelinse peste rânjetul șchiop
calibrul 22
alerga în teniși albi printre florile-n flăcări
hrănindu-se cu jăratic de basme
nici nu știa că era de mult amintirea
unei amintiri și râdea ah ce mai râdea
la luna neagră de parcă ar fi văzut-o atunci
pentru ultima seară
avea obiceiul să-și numească tâmplele aripi
și aripile somn pe muchie de basm cu zmei
vroia să-și ascundă ridurile inimii
sub un strat gros de fard spoit cu zile amăgitoare
de parcă lumina nu ar fi fost niciodată
mai mult decât sânge
fusese doar un bătrân copilărit prea devreme
desenând cu pasul porți de fotbal încremenite
între două cărămizi prin care să intre demonii
convalescenți pe post de sferă de gumă
dar cine să-l întrebe ce număr poartă la vise
când de fapt îi rămân de fiecare dată prea mici?
dincolo de combustia internă
a nașterii-nainte sau după vreme
în coșul pieptului tot arde-acum
de veghe lumânarea
sfârșiturile întotdeauna înseamnă-nceputuri
sau astăzi

Impresionat,
Mihai

Uite, se mai plimba cineva in echilibru pe sarma/franghie; nu sunt singur sub cer. :)

M-a impresionat poezia ta. Ai redat foarte expresiv cautarea, dorul cuvintelor tandre, dorul de zbor, tristetea rotunda a secundelor netraite intens... De ce uneori nu reusim sa sorbim viata, timpul, ca pe roua diminetii si de ce obosim in asteptare?

Cu drag si cateva ganduri timide si abia trezite din somn,

Mihai

Ba nu am sa imi apar deloc titlul. :) Daca e ceva ce sunt gata sa recunosc la orice ora din zi sau din noapte este ca am o problema cu titlurile. Rareori imi iese cate unul mai acatarii :). Cel putin jumatate din textele mele au nevoie de alt titlu, la o parte din ele chiar am promis ca revin sa schimb... dar am ramas cu promisul. :)

Cat despre vis... ai simtit tu ceva bine acolo. In ultima vreme ma simt din ce in ce mai atras de onirism... Ramane de vazut daca intr-adevar mai trebuie slefuit pe ici pe colo. O sa revin pe poem cand o sa se mai aseze gandurile. Acum e prea proaspat.

Multumesc mult pentru vizita si sfaturi si te mai astept cu drag.

Mihai

Fiecare dintre noi isi are batranul sau :). Uneori ei seamana intre ei, uneori doar ni se pare ca seamana...

Iti multumesc din nou pentru vizita si pentru faptul ca ma citesti atat de des si atat de atenta.

Cu drag,
Mihai

Iti multumesc ca treci din cand in cand pe la mine cu zambetul pe buze. Sfaturile mi le insusesc :). Gasesc eu o fata care sa stie sa calce - printre altele, desi nu neaparat asta e un criteriu definitoriu :). Cat despre dragoni, tot e bine, ca dorm inca.

Cu drag,
Mihai

Multumesc mult pentru vizita si ma bucur ca ti-a placut poezioara mea. De multe ori, despre iubire nu poti decat sa taci si sa o lasi sa izvorasca din tine prin toti porii. Alteori insa... te copleseste si chiar daca vorbele sunt prea sarace se revarsa de pe buze si din degete intr-un mod de nestapanit.

Te mai astept cu drag.
Mihai

Inca mai am mult de recuperat in ceea ce priveste cititul, in special in paginile dvs, si fiti sigur ca nu voi ocoli povestea \"Rosiei Montane\" :). Ma bucur sa va cunosc, chiar daca \"virtual\" si am prilejul sa dialoghez cu dvs. Si nu in ultimul rand, astept cu nerabdare volumul.

Vreau sa va spun ca povestile copilariei mele au contribuit intrucatva, daca nu chiar hotarator, la pofta mea de a scrie (cu sau fara talent din partea mea... asta e discutabil:)). Si nu pot decat sa va multumesc.

Va doresc multa inspiratie si o vara frumoasa... sus pe deal. :)

Cu stima,
Mihai

\"Ba! pe dracu te alunga,
Te pastreaza printre slugi,
Daca ai dolari in punga
Iara restu-l ai in blugi!\"
(Ion Diviza)

Sigur fiind-c-a vrut sa fie,
Fara risc de comentarii,
A scornit o ghidusie:
Si-a varat in blugi... dolarii.

Sunt onorat si bucuros de prima voastra vizita pe la mine (sau de primul semn lasat). Va multumesc mult si ma bucur ca v-au placut versurile mele timide. Octav, ma intimidez o idee :). Nu pot fi decat onorat ca ai pastrat textuletul meu printre favorite. Dana, fiecare isi semneaza frumos iubirile... Nu trebuie decat sa le dea glas.

Va mai astept cu drag,
Mihai

Elia, iti multumesc pentru vizita si ma bucur ca ti-a placut. Uneori cand iubim inseamna tocmai asta, acceptare si liniste sufleteasca, mai ales liniste.

Lucian, ma bucur sa te primesc din nou alaturi de gandurile mele si ma bucur, de asemenea, ca ti-a placut. De data asta trebuie sa iti dau dreptate. Expresiile mentionate de tine incarca putin. Am sa ma mai gandesc sa modific. De cand tot spun ca ma apuc sa imi mai slefuiesc versurile... Sper ca o sa o si fac in curand :).

Va mai astept.

Cu drag,
Mihai

Stimate domnule Diaconescu, am citit aseara povestirea dvs si am avut in cateva locuri o puternica impresie de deja vu. Stiam ca am mai citit-o candva pe hartie si stiam ca mi-a placut. Eu am fost unul dintre copiii carora le-ati bucurat sufletul cu povestirea aceasta atunci cand ati publicat-o in almanah si doresc sa va spun ca si astazi m-ati incantat cu atmosfera pe care ati creat-o prin cuvintele dvs, chiar daca acum copilul de altadata are 30 de ani.

Asa cum sperati, povestea si-a pastrat prospetimea. Inca de la primele cuvinte, aveti forta de a aduce pe cititor \"la fata locului\", de a-l face sa participe la actiune, de a se simti in mijlocul peisajelor pe care le descrieti si a evenimentelor de care povestiti. Aveti dar de povestitor, folositi cuvinte simple dar imagini pline de forta, care raman adanc intiparite in memorie. Dovada este tocmai faptul ca mi-am amintit ca v-am mai citit, desi au trecut 20 de ani de atunci.

Imi amintesc chiar si un colt destul de neclar de ilustratie :). Dialogul cu tatal si scena oilor stranse unele intr-altele, scena cu oile mursecate si \"bataia\" cu ursul pe oaie, peste bustean mi le aminteam bine, ba chiar si unele cuvinte. Dar cred ca in almanah nu a fost publicata integral. Sau nu mai tin eu minte chiar tot.

Mai remarc fluenta si stilul captivant, care nu te lasa sa inchizi usa inainte de a fi terminat de citit cu atentie totul, care nu te lasa sa sari peste pasaje si, de asemenea, gradatia atent studiata a naratiunii, care tradeaza o mana sigura si exersata.

Va multumesc pentru lectura placuta pe care mi-ati oferit-o si pentru ocazia de a ma reintalni cu copilul din mine.

Cu stima si drag,
Mihai

Sabina, bine ai revenit :). Nu ne-am mai vazut de multisor si ma bucur ca ai gasit o fereastra prin care sa poti intra... Cu labirinturile astea nu se stie... care mai e usa din fata si care e cea din spate :). Te mai astept cu drag pe la mine!

Lucian, ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc inca o data pentru ca ti-ai indreptat atentia asupra textului meu. As vrea, daca se poate, sa iti explic ce a fost in capul meu cu expresiile pe care mi le-ai semnalat tu. De obicei nu prea imi explic textele, dar de data asta cred ca e un lucru bun, pentru ca in felul asta reusesc si eu sa ma dumiresc daca gresesc sau nu :).
\"Visul treziei\" este un fel de revers al medaliei, conceput ca a doua parte a unui joc de cuvinte, simetric fata de \"realul visului\" folosit anterior. Cred ca daca am renunta la el, jocul ar fi incomplet. Dar ma mai gandesc.
„Gandeste-te“, primul dintre ele, introduce o usoara nuanta de ironie referitoare la capacitatea unui individ sa influenteze logic ceea ce viseaza in starea de somn. Cel de-al doilea reia cumva ideea saradei. Lucrurile nu stau mereu asa cum par la prima vedere, la granita dintre real si ireal. Gandeste-te, unde-i de fapt sarada? :)
„Catre iesire“ - l-am pus acolo ca sa defineasca pe de o parte intentia de a evada din sine (de data asta... in alte parti eul vroia sa evadeze IN sine) si dorinta de exprimare. Iesirea din vis nu este una cu iesirea din labirint. Dar aici intr-adevar trebuie sa ma mai gandesc daca pastrez sau nu expresia.
Mai departe, „de intrebare“... Nu pot lasa doar semne, ca am nevoie de intrebarile alea acolo. Ai dreptate, incarca putin... Mi se parea simbolic sa spun semne de intrebare in loc de intrebari, simplu, dar poate ca o sa trec pana la urma intrebari.
„Televizorul“ vrea sa puncteze faptul ca uneori oamenii sunt doar spectatorii propriilor lor vise, nu le pot influenta. Viata/visul se deruleaza uneori in fata ochilor tai... nu de putine ori am avut eu, cel putin, senzatia ca ma privesc din afara. Ecranul LCD marcheaza timpul modern, marcheaza faptul ca totul se intampla (sau se viseaza) AZI. Dar totusi, omul are posibilitatea sa isi aleaga culoarea in care sa viseze - alb negru sau color - care inseamna, in contextul asta, tot o marca temporala. Alb negru - ieri, color - maine.
In sfarsit, „pe la visele lor“... se vrea a fi o parafraza sau o reformulare a expresiei pe la casele lor. E vorba de vis, despre o stare onirica, despre un labirint. Raportati la cel din labirint, ei sunt spectatorii... care au obosit sa astepte sa ma descurc prin mine insumi si au plecat acasa, sa-si vada de visele lor.
Nu stiu cat de clar am fost :). Oricum, ma mai gandesc si la cele spuse de tine, si la cele explicate. Poate imi spui ce parere ai, daca mai treci prin textuletul acesta :). Eu te mai astept si pe poezia asta, si cu alta ocazie, daca iti face placere.

Cu drag, Mihai

Sunt onorat si bucuros de vizita ta, Lucian, prima, daca nu ma insel. Iti multumesc si pentru vizita, si pentru observatii.

As vrea sa te intreb ceva... Care crezi tu ca este balastul? Nu de alta, dar din cauza unei dureri de masele, la propriu, nu prea mai functionez la parametrii normali :). Poate studiem impreuna problema.

Cu drag,
Mihai

Florin, multam de vizita. Ma bucur sa te regasesc din nou pe la mine prin poeme. Multumesc si pentru apreciere... nu stiu de ce simt ca ruginesc in ultima vreme. Cred ca am baut prea multa apa... Apropo, papusile alea rusesti, din lemn, care ieseau una dintr-alta (aveau aspect de popice si le puteai desface in doua transversal, numai ca sa mai gasesti inauntru inca o papusa, in care mai era o papusa... si tot asa) dupa cate tin eu minte din indepartata mea copilarie se numeau Matrioska.

Monica, ma bucur si sunt onorat ca ai poposit pe la mine si ai lasat si primul semn. Ai sesizat bine, sunt imagini din copilarie... proiectate la o scara mai larga. Lumea este un balci, un targ, unii cer, altii ofera... sau uneori asa o simt, probabil nu sunt singurul. Cat despre idei... Uneori au doar doua capete, alteori mai multe... depinde de numarul privitorilor. Ca sa ne jucam putin cu sensurile... cate capete, atatea idei :). Sau cate capete, atatea capete de idei. De data asta sunt doua, pentru ca, de aici, de unde stau, simultan privesc doar doua persoane: cel ce a scris si cel ce citeste. :)
Va mai astept pe la mine.

Cu drag,
Mihai

Dana, Ela, va multumesc si va rog sa ma iertati daca o sa lipsesc o vreme. Va doresc numai bine si inspiratie, ca scrieti de ma ungeti pe suflet amandoua. Sa ne vedem cu bine.

Cu drag,
Mihai

Olariu-a demonstrat
Ca-si ia plata numa-n rime.
D-aia e Mihai pe blat,
Si Sorin... la inaltime.

Dragii mei,

Va multumesc pentru vizita si ma bucur foarte mult ca v-a placut.

Ela, e vorba, intr-adevar, despre doua lumi: cea interioara, unde se petrec multe intr-un ritm ametitor, si cea exterioara, a rutinei, unde chiar daca zilele seamana una cu alta, esenta lor este diferita. Si uneori anumite aspecte se proiecteaza din afara inauntru.

Emil, rosesc. Multumesc pentru apreciere si sper sa merit cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat. Sunt intr-o competitie permanenta cu mine insumi si sper ca macar pe ici pe colo reusesc sa imi depasesc propriul nivel :).

Marinela, iti multumesc pentru vizita si pentru cuvintele bune. Nu pot decat sa ma bucur ca te pot insipra cate o data.

Va mai astept cu drag!

Mihai

Cami, la multi ani cu fericire si iubire! Fie ca toate visele sa ti se implineasca!

Sache, frumoasa declaratie de dragoste. M-ai impresionat.

Va doresc numai bine, amandorura, si fericire impreuna!

Cu drag,
Mihai

Maria, Dana, Sache, prezenta voastra aici inseamna foarte mult pentru mine. Va multumesc.

Maria, cred ca deja nu mai e nevoie sa mai spun ca stii sa ma citesti atat de frumos... Ca stim amandoi asta. Ce sa ii faci? Uneori te mai lasi coplesit, uneori mai adormi si nu mai vrei sa te mai trezesti, dar pana la urma tot vine momentul in care trebuie sa te ridici de jos si sa continui drumul de unde l-ai lasat, chiar daca iti sangereaza talpile de atatia spini. Iti multumesc pentru lumina.

Dana, si tu ai dreptate. Stii tu ce stii, barbatii sunt niste copii mari, mai ales cei care mai si incearca sa scrie uneori versuri, si orice copil se \"alinta\" din cand in cand, asa, ca simte nevoia de a fi bagat in seama :). Ma bucur ca ti-a placut si ma bucur ca te am ca si cititoare fidela. Te mai astept.

Sache, ma bucura vizita ta si profit de ocazie sa iti spun ca nu de putine ori mi-ai adus zambet pe buze in diminetile ploioase cu cate o schita de-a ta. Inca mai astept o continuare la romanul ala, stii tu care. Si ma bucur ca ti-a ajuns pe undeva la suflet un rand sau doua din aceasta (in)scriere.

Cu drag tuturor,
Mihai