Superoferta

ee si sa ne continuam studiul de piata, ma rog, pornisem de la ingeri si pene, dar nu se stie niciodata.
si ce am gasit aici? un poet cam aiurit si zapacit, care calca cu picioarele prin universuri? ti-ai luat ghidul cu tine? spre binele tau , sper ca da.

ma intriga nenea asta, e sau nu e cine ti se pare tie?

recomandari:
1. a se cauta fata care stie sa calce bine ca uite si tu cum pleci de acasa
2. am auzit eu ca dragonii astia sunt cam periculosi. I even met some, I guess.

Iti multumesc ca treci din cand in cand pe la mine cu zambetul pe buze. Sfaturile mi le insusesc :). Gasesc eu o fata care sa stie sa calce - printre altele, desi nu neaparat asta e un criteriu definitoriu :). Cat despre dragoni, tot e bine, ca dorm inca.

Cu drag,
Mihai

...batrin ce lasa urme de crini inflorind dupa ce talpa parasea pamintul, probabil acelasi batrin a fost zarit de mine acum citeva zile in fata Operei. a aruncat chistocul de tigara cind pe linga el a trecut pios un preot si si-a facut cruce, plecind fruntea.
...probabil doar purta aceleasi universuri incaltate pe dos si aceiasi dragoni in spate.

Fiecare dintre noi isi are batranul sau :). Uneori ei seamana intre ei, uneori doar ni se pare ca seamana...

Iti multumesc din nou pentru vizita si pentru faptul ca ma citesti atat de des si atat de atenta.

Cu drag,
Mihai

Mihai, parerea mea este ca titlul este prea in contrast cu poemul. Si cred ca nu-i nevoie sa spun mai mult. Probabil ca il vei apara, ca doar e al tau ;-)), dar eu raman la parerea ca am citit un poem despre o tema veche, dar expusa atat de frumos incat mi-a adus aminte sa ma uit mai atenta la cei din jur, I may never know..., cu un titlu prea ancorat in anostul citadin incat sa nu ma arunce inapoi...
Placut mult, si, desi as mai zice ca mai ai pe unde sa lucrezi, imi pare prea mult un vis, ca sa mai spun sa slefuiesti... visele trebuie luate asa cum vin, nu? superba imaginea dragonului.
pasesc pe varfuri, desi teama nu mi-e...
drag,

Ba nu am sa imi apar deloc titlul. :) Daca e ceva ce sunt gata sa recunosc la orice ora din zi sau din noapte este ca am o problema cu titlurile. Rareori imi iese cate unul mai acatarii :). Cel putin jumatate din textele mele au nevoie de alt titlu, la o parte din ele chiar am promis ca revin sa schimb... dar am ramas cu promisul. :)

Cat despre vis... ai simtit tu ceva bine acolo. In ultima vreme ma simt din ce in ce mai atras de onirism... Ramane de vazut daca intr-adevar mai trebuie slefuit pe ici pe colo. O sa revin pe poem cand o sa se mai aseze gandurile. Acum e prea proaspat.

Multumesc mult pentru vizita si sfaturi si te mai astept cu drag.

Mihai

Mihai, chiar îmi place cum scrii. După citirea acestui poem mă simt ca și cum aș fi ascultat, într-o sală de concert\"Voievodul țiganilor\". Omul tău e voievodul universului și e superb! Te citesc cu plăcere.

Multumesc mult pentru vizita si apreciere si te mai astept cu drag oricand vei dori sa te intorci in paginile mele.

Voievodul universului, voievodul nomazilor din noi, jumatate alb, jumatate negru... Noi insine - un univers rescris la scara infinitezimala... Multe sensuri, multe intrebari... cate raspunsuri oare?

Cu drag,
Mihai

era o vreme cand imi placea cum scrii. era o doza de sensibilitate mascata prin cotidian.
acum insa prea multe briz-briz-uri, prea multi nori prea multe universuri priviri si chestii intalnite in \'moda poezie.ro\'. pacat ca totusi ai idei bune dar esti foarte previzibil, mai ales ca observ si la tine o obsesie pentru \'albastru\'.
poate cine stie, cu timpul s-o schimba cate ceva. eu mai trec oricum/

clau

Poate o fi asa cum spui... Nu stiu daca m-am schimbat chiar in sensul pe care il subliniezi tu. A fost o vreme, intr-adevar, in care vroiam sa scriu la moda, pentru a fi mai popular, dar vremea aceea s-a dus si acum imi vad de gandurile mele, fara sa caut nimic, fara sa fortez. Poate pur si simplu m-am schimbat eu in rau, multe s-au intamplat in ultima vreme, dar te asigur ca sinceritatea in ceea ce priveste sentimentele reflectate in ceea ce scriu mi-a ramas. Si sensibilitatea la fel, dar asta e o opinie probabil subiectiva vis a vis de propria mea persoana. :) Nu stiu ce sa spun... dintotdeauna am fost un om care scrie mai complicat decat ar trebui, am fost atentionat in legatura cu asta nu numai in ultima perioada. Imi pare rau ca nu iti mai place... Poate ca e un tribut pe care trebuie sa il platesc cautarilor din mine, luptei pentru un stil propriu, etapelor \"evolutiei\" (??) scrisului meu. Si eu observ uneori ca sunt previzibil, dar nu e usor sa depasesc anumite faze (sinceritatea aia de care vorbeam, bat-o vina, cu toata spontaneitatea ei daunatoare) cat despre albastru... Uf, cred ca am luat-o pe urma unor pictori care aveau perioade... si perioade. Imi trece mie, probabil. Sau poate trec la alta culoare.
Oricum, mai e de lucru mult, din toate punctele de vedere. Daca mai ai placerea sa mai treci, am sa te rog, din pura curiozitate, sa imi spui cam care a fost perioada aceea cand ti-a placut cum scriu. Mi-ar folosi foarte mult la o eventuala autoanaliza pe care, candva, trebuie sa o fac.
Multumesc mult pentru observatii si te mai astept.

Cu prietenie,
Mihai