poveste de neadormit un copil impuscat

Superbe poemele tale. Reusesti sa sublimezi pana si cele mai ascutite trairi. Esti cinica, extrapolanta, cam tot ce iti trebuie sa oferi o lectura delicioasa.

Mergi tot asa. La un moment dat vei ajunge pe o insula pustie, cu o infrastructura de invidiat.

Bogdan Geana

De ce-ar conta, cand Iliescu e ateu?

Un text sumbru, bun de pus la tampla si
poc!!!

1. Intr-o zi, am inteles ca nu exista morti, Bogdan, ci numai oameni care nu se pot opri din drum, desi drumul lor se preface, pe nesimtite, in sunetul unui cuvint inca neinventat. Fascinatie ce ma duce catre o insula pustie? Da. Tilcul e vechi, si vine dinr-o cheie socratica, maieutica, si asta pe masura ce intelegem ca centrul nostru este, de fapt, in afara noastra, noi devenind mereu ceea ce sintem de fapt...
Te citesc, la rindul meu, intre cei citiva poeti de aici pe care am timp sa-i vizitez in propriul atelier si te felicit pentru atmosfera in care te invalui. Este o alta insula, la care ajungi dupa un drum lung si plin de aventura...

2.Adrian, nu duce inca pistolul la timpla. Inca nu sint gloante pe teava, din acelea care sa faca o gaura cit de mica in teasta dura a unui sistem mafiot etatizat, ca acela in care se petrece actiunea.
Noi raminem aici, in text si in imagine, construind prin web o cultura si o civilizatie care vor crea presiunea de constiinta publica necesara pentru ca adevarul singur, in toata goliciunea sa, sa se nasca din burta mare si coapta a fiecarei fetite impuscate. Exista texte care aduc moartea,exista texte care aduc frica, exista texte care aduc adevarul...pentru ca ele initiaza o stare de agregare a constiintelor aflate in expectativa, suscitind un salt catre actiune si expresie ce modifica radical conditia umana.

Angela Furtuna

Draga Angela! (aici in Québec, toata lumea se tutuieste, nu vad de ce n-am face-o si noi, colegi artisti, chiar daca in domenii diferite) E greu sa comentezi o astfel de fotografie, e greu sa comentezi si o poezie inspirata de ea; cum sa spui, IMI PLACE poezia ta, e FRUMOASA? E greu sa asociezi \"placut\" si \"frumos\" cu o astfel de imagine. Si pentru mine a fost , prin ian 90, punctul de pornire al unui text care nu stiu cat era de poetic dar era patetic (in sensul bun, sper) in orice caz. A fost primul meu text publicat intr-un ziar (\"Tribuna Sibiului\", ziar ex comunist, care schimbase cu promptitudine \"macazul\" si a carei responsabili mi-au ciuntit ntr-o veselie textul ca sa-l faca \"acceptabil\"), inceputul unei relativ scurte cariere de jurnalist (cca 8 ani). Textul era foarte simplu: enumera, pur si simplu, toate lucrurile pe care Radu nu le va mai face niciodata.

Am folosit imaginea lui pictata intr-un fel de afis, pe vremea razboiului din Kosovo, la care textul era : \" Intre adulti care se omoara intre ei, unde sunt drepturile lui?\" (era o actiune pentru drepturile omului). E intrebarea pe care mi-o pun si acum (inutil de altfel fiindca nu exista raspuns)....Oricum, apreciez mult textul Dvs. care este o exprimara poetica a tristetii si indignarii pe care eu am exprimat-o, cu mai putina, maiestrie, in proza...Toate cele bune, Dan Iordache

E trist si adevarat si ma plec in fata cuvintelor tale.
drag, dana

Dana,fotografia unui copil, a acelui copil impuscat, este chiar acel copil. Radu. Acest baiat ar fi putut fi colegul tau de facultate. Un tinar inalt, cu miinile gingase, in care ar fi putut tine o orhidee pe care sa o daruiasca unei fete inalte, subtiri, facuta din fum si tei...Ea i-ar fi putut spune: Radu, de ce nu vrei sa dormi ceva mai mult? Esti prea treaz in inima mea...Radu, uimit, i-ar fi raspuns de fiecare data: Inca nu este vremea sa dorm, acum vreau doar sa te privesc...

Radu continua sa nu ne priveasca, dar sa ne traiasca vietile...Ii datoram propria lui viata, pentru a-si putea privi, in sfirsit, numai femeia lui, inalta, subtire, facuta din fum si din tei, frumoasa ca tine...

Tot ce mai putem face este de a-i incalzi mereu trupul cu singele textului si al imaginii...

Angela Furtuna

Draga Dan Iordache,

Iti multumesc pentru gentiletea de a participa la viata propriei fotografii care, iata, ne bintuie si ne duce mai departe, cu o forta sugestiva uriasa...

Exista multe lucruri pe care Radu nu le va mai face niciodata, desigur...
Dar exista si lucruri pe care le va face intotdeauna numai el:
Radu ne reaminteste adevaratul gust amar al neputintei
Radu ne reaminteste ca avem responsabilitatea de a construi binele prin alchimii mentale si sufletesti
Radu ne prezice cit de umani am putea fi daca am zbura si mai sus
Radu ne ia pulsul gindurilor, tensiunea emotiilor, caldura imbratisarii si a lacrimii cu care putem imbratisa aproapele
Radu ne reaminteste mirosul de flori al copilului pur din fiecare dintre noi
Radu ne reaminteste ca a trai fiecare clipa ca si cum ar fi ultima este cea mai dreapta cale de a ne inscrie pe o traiectorie cristica
Radu ne aduce aminte de cineva cu care ne intilnim foarte des in viata sau in vis, care ne atinge din cind in cind sau ne ignora si caruia ii spunem, in sinea noastra, Doamne
Radu ar putea fi fiecare dintre noi, in momentul in care am uita sa luptam pentru o lume mai dreapta...

imi pare rau ca nu pot privi poezia decat prin prisma mamei din mine... fotografia aceea putea fi a copilului meu...
nu pot decat sa astern o lacrima ce cuprinde dureri de nebanuit pe manutele mici, impreunate...

\"nici un zgomot nu îi oprește din drum
pe uitucii asasini,
în timp ce copiii împușcați
își hrănesc mamele cu sînge și lacrimi,
spunîndu-le povești din somnul neînțărcării\"

Dumnezeu sa-i ierte pe cei care ucid copii, daca poate, caci eu nu stiu cum sa fac asta...

Salomeea, dictaturile din Gulag nu s-au prabusit decit dupa ce au asternut sub picioarele noastre covoare formate din milioane de copii puri si nevinovati...
Asumarea vinovatiilor si recunoasterea crimelor nu este un proces facil, cita vreme constiinta civila ramine obnubilata gratie manipularilor iscusite.
Din somnul lui treaz, Radu si fotografia lui Radu resuscita tot ceea ce anihileaza uitarea si abrutizarea ce indeobste il indeparteaza pe om de memoria tragediilor colective.

Copiii impuscati, care se astern cuminti pe trotuar, nu sint decit fulgii usori de zapada ce imbraca lumea in alb, camuflindu-i uritenia, atunci cind ii lipsesc pacea si idealurile umaniste.

Induiasatoare poezie si mai ales fotografie. Recunosc ca m-a atras titlul pe care acum il inteleg pe deplin ,, poveste de neadormit un copil impuscat\". E superb... Sa nu-l uitam astfel pe el si pe ceilalti ca el. Sa-i uitam pe cei care au facut asa ceva? Nu! Sa-i tragem la raspundere pentru faptele lor! Poezia e ca o melodie trista dedicata copiilor caci datorita unor rime interioare are muzicalitate (,, sub pașii grăbiți ai tovarășilor președinți\"). Pe langa titlu si fotografie am remarcat si o metafora superba: copii ,, își hrănesc mamele cu sînge și lacrimi,/spunîndu-le povești din somnul neînțărcării\". Rolul este aici inversat; mamele ar fi trebuit sa hraneasca bebelusii cu lapte si tot ele sa le spuna povesti. Acum vor fi pe veci bantuite de moartea copiilor. :(( Te mai citesc caci tu duci la realitate- cuvantul! M-am intristat putin...

lumânarea de veghe arde în coșul pieptului
lampion de dovleac consumându-și ochii goi
strălucindu-și dincolo de înțelesuri
macabrul joc de-a jocul
dece-urilor prelinse peste rânjetul șchiop
calibrul 22
alerga în teniși albi printre florile-n flăcări
hrănindu-se cu jăratic de basme
nici nu știa că era de mult amintirea
unei amintiri și râdea ah ce mai râdea
la luna neagră de parcă ar fi văzut-o atunci
pentru ultima seară
avea obiceiul să-și numească tâmplele aripi
și aripile somn pe muchie de basm cu zmei
vroia să-și ascundă ridurile inimii
sub un strat gros de fard spoit cu zile amăgitoare
de parcă lumina nu ar fi fost niciodată
mai mult decât sânge
fusese doar un bătrân copilărit prea devreme
desenând cu pasul porți de fotbal încremenite
între două cărămizi prin care să intre demonii
convalescenți pe post de sferă de gumă
dar cine să-l întrebe ce număr poartă la vise
când de fapt îi rămân de fiecare dată prea mici?
dincolo de combustia internă
a nașterii-nainte sau după vreme
în coșul pieptului tot arde-acum
de veghe lumânarea
sfârșiturile întotdeauna înseamnă-nceputuri
sau astăzi

Impresionat,
Mihai

Minunat poem- ecou,Mihai, care este un text ce ar putea fi insotit in chip fericit de muzica. Ma gindesc la Peter Hammill sau Leonard Cohen,de exemplu, si simt ca tu insuti ai trecut prin fotografia lui Radu si impresiunea textului meu initial strafulgerat de o simfonie a mortii.
Multumesc.
Uneori e nevoie de o multime de conversatii poetice in jurul unei idei, pentru ca tema sa se linisteasca, precum un pescarus obosit de traversarea furtunii.

Angela Furtuna