Caut

Uite, se mai plimba cineva in echilibru pe sarma/franghie; nu sunt singur sub cer. :)

M-a impresionat poezia ta. Ai redat foarte expresiv cautarea, dorul cuvintelor tandre, dorul de zbor, tristetea rotunda a secundelor netraite intens... De ce uneori nu reusim sa sorbim viata, timpul, ca pe roua diminetii si de ce obosim in asteptare?

Cu drag si cateva ganduri timide si abia trezite din somn,

Mihai

\"călcam pe coadă nervii dimineților
contagios palide\"
poezia ta este in ton cu vremea de afara si nu numai. si sa mai zica cineva (stim noi cine) ca nu e justificata \"fractiunea carnala\") :) \"azi revizuiesc succesiunea anotimpurilor cărnii\"
Cu drag,
Laurentiu

\"și încă nedumerită nu înțeleg
de ce pământul mi-e așa departe de ploaia cuvintelor\"...
in ton cu dimineata de azi, cu vremea si cu \"nervii\" ei.dwe un idealism contagios.imi place.:)A mers exact la tinta;)
La buna citire!
Georgi.

Vasile, am reușit și eu, în sfârșit, să mă eliberez de stresul examenelor și să scriu ceva, chiar dacă nu o minunăție de poem.
Despre echilibristica asta ce-aș putea să spun decât că suntem datori să ne menținem pe firul sârmei și să ne balansăm doar pentru a da farmec trecerii.

Tot binele!

P.S. Ce mai face Grey? :)

Vezi, Laurențiu, eu tot timpul calc pe coadă ceva sau pe cineva :)) Și nu mă las, caut mereu.

Zici că \"te-am nimerit\" cu poemul meu?
Mă bucur dacă e așa!


Tot binele!

Era să citez un vers aici :), dar am ales altceva, pentru tentativa de aripă:

\"să-mi resuscitez zborul cicatrizat
în palme\"

Amestec de cenușă și de miros de pene după zbor mi-a lăsat poemul tău. Ciudată senzație.

Da, miros de pene după zbor sau mai bine zis o încercare de desprindere din cenușă, fâlfâit de aripi arse de dogoarea unei tăceri prelungite prea mult.
Până voi reuși resuscitarea încerc să plutesc, să evit căderea și poate voi reuși să fiu asemeni păsării Phoenix, să renasc, în propriu-mi trup, ceea ce nepăsarea cuiva a ucis prea devreme.

Mulțumesc de trecere!