Vasile Adrian-Daniel

Timpul a trecut... Eu te-am plăcut, Dar acum ești ca un scut. Gândurile stau și le-ascut, Scântei sărind în al meu piept. Sperând...am să te aștept... Vântul îmi suflă cenușa din

Un copac, pe-o stradă, aproape defrișat, Îmbrățișat de vânt și de păsări asaltat. Vârful lui, gâdila norii pufoși ai cerului. Ramurile goale, se lăsau în jos agale. Așa tablouri foarte

Salut! Ce faci? Crezi că ai putea cu toamna să mă-mpaci? Poate tu n-ai observat, Timpul cu nisipu\' s-au certat, Soarele de pe cer...a plecat, Norii de ploaie lumea au udat,

Plouă mărunt, Pe geam picături văd că sunt. Plouă monoton, Pe-o tablă de șah, un pion avea papion. Plouă și nu e secret, vă spun și vouă, Plouă de azi noapte de la ora nouă.

Venind de pe drum Călcând pe visele făcute scrum... Mă pun să dorm, și-mi apari în somn... Te rog lasă-mă să dorm, Nu mă mai iubi în somn. Nu ești lângă

Noaptea când te văd pe tine, Toate-n calea mea fug de mine. Și umbra-mi mi-o ia-nainte, Și se-ndreaptă, iată spre tine. Privesc în sus la stelele aprinse, Punându-mi raza ochilor pe

Mult prea departe... Ne despart nisipuri moarte. Frunzele se-nvârt în adierea de vânt... Înger sfânt, coboară oscilând. Mult prea departe... Inima-mi arde. Visele-mi fac piruete,

Adio, lumi efemere Adio, chin-durere. Îmi iau acum la revedere, Arzând într-o flacără tăcere... Te las acum în noapte, Rostindu-ți vorbe-n șoapte... Noapte bună, zână bună,

Toamnă amară, rătăcită În liniștea de afară. Lacrimi căzute-n călimară, Pătând luna stelară. Tabloul de toamnă înfioară, Cu zgomotele de afară. Toamna, frunzele cad, Apoi se

Pivesc acum printre gratii, Adevărații îngeri ai nopții. Mă gândesc acum la noi, Când ne țineam de mână-n ploi. Stele sparte în asfalt, Gânduri pe-un perete-nalt. Rânduri rupte

Nori de îngeri pe cer, Coborau a mirosi un ghiocel. În aer se atingeau și foșneau Pentru a ateriza pe o petală, Aproape că plângeau. Erau încă departe de \"aeroport\", Ei erau

Printre priviri, șoapte și-amintiri, Șterg lacrimi, limpede și gri. Pe stradă când noi ne-ntâlneam, Suflete anonime noi ne vedeam. Nopți nu dormeam, pe cer mă uitam Și cu tine-n gând

Oftând...am reușit să-ți spun, Cu un glas tremurat, de litere clătinat: \"-Gândurile mele apun, peste visele tale, acum.\" Devenind astfel un \"învins\" Aripile mele te-au atins,

Soarele apune. Luna se suprapune. Greieri, licurici încep să sune. Nu e ficțiune. În peisaj, un foc de cărbune. Ardeau vise, fumegând profund, Se ridicau spre cerul strâmt.

Stări dramatice, Manifestări apocaliptice. Gânduri demonice, Vise diabolice. Vreau un diagnostic, Să fie autentic. Vampiru energetic, Alimentează cinetic. Bătălia o simt,

Ajuns la munte, Noaptea-nainte. Corturi montate, Gânduri îngropate. În stânga, era verde, În dreapta, tot verde. În spate, culoarea verde, În față, același verde. În sus,

Cândva rădeam, Ce clipe trăiam... Acum plâng, Lacrimi strâng... Fugeam pe străzi, Chiar și autostrăzi... Ambalajele fluturau, Pe fundal câinii lătrau... La colț de stradă,

Prins între patru pereți, reci. Uitat de lume și de frumuseți. Stau numărându-mi pe degete, Ale mele vechi suflete, Având la mine trei amulete, Punându-le etichete. Prins între

Pe Marte, undeva departe de Pământ, Eram eu căutând viață, plângând. În jurul meu se simțea prezența adânc, A guvernatorului vânt, șuierând, Purtându-mi lacrimile, Căzute pe o petală,

Văzând de departe, Nisipuri moarte. O pată mare verde, Mi se afișa în față. Greu se pierde... Venind mai aproape, Imaginea mi se-nfățișa-n noapte. M-am trezit cu ea pe ploape.

Într-o duminică, pustie la prânz, Soarele și adierea vântului, Legănau frunzele copacilor amorțite, plăpând. Altele desprinzându-se ușor, ușor... Căzând pe mesele cafenelelor triste.

Plimbându-mă, în jurul meu personaje triste. Parcă mergeau și călcau pe vise. Aurolaci la colț de gară, afară, Stăteau la un fum de țigară. Afară, toamnă amară. Pe stradă, era

Picături de ploaie Ce udă o foaie. Stropi de culoare O simplă-mbrățișare. Adeseori, cad petale de flori, Adeseori, amintirile ne dau fiori. Rareori, aruncăm cu pietre spre

Trezit de dimineață, singur în colțul mesei, Stând în aburii fierbinți ai cafelei 3in1, Sorbind-o cu grijă pe buzele uscate și crăpate, a gurii mele. Un nor de abur format deasupra cănii,