Poezie
Puterea alintaromei...
1 min lectură·
Mediu
Trezit de dimineață, singur în colțul mesei,
Stând în aburii fierbinți ai cafelei 3in1,
Sorbind-o cu grijă pe buzele uscate și crăpate, a gurii mele.
Un nor de abur format deasupra cănii,
Ridicându-se spre pătura cerului senin de dimineață,
Lăsând în urmă un fir de aromă rară,
Intrând într-un nor pufos, rătăcit în colțul cerului,
Provocând îngerii să coboare pe firul aromei, pe pământ.
Rezemați pe marginea cănii, inhalând puterea alintaromei, alții
Înmuindu-și pe rând aripile de catifea, în spuma din cafea,
Fiecare satisfăcându-și plăcerea de a bea din cafeaua mea.
Pierzând noțiunea timpului și terminându-mi cafeaua,
Și-au lăsat aripile ude la uscat,
Și-au stat, au stat...ceva timp până au zburat.
Zburând, dând din aripile care erau îmbuibate în aromă,
Emanau mirosul peste orașul fantomă...
001.214
0