Poezie
Te rog, pleaca...
1 min lectură·
Mediu
Venind de pe drum
Călcând pe visele făcute scrum...
Mă pun să dorm, și-mi apari în somn...
Te rog lasă-mă să dorm,
Nu mă mai iubi în somn.
Nu ești lângă mine, dimineața când mă trezesc,
Mie teamă să umblu-n lume, lângă tine să pășesc.
Genele mi le închid,
Mă întorc să-mi petrec timpul în vis...
Lumea e diferită, nu e așa cum mi-a promis...
A sufletului poart-o-nchid.
Tu-mi apari mereu în somn,
Niciodată, când nu dorm.
Până și-n vise mi-apari în ceață,
Mi le lași îmbălsămate,
Te-ntorci și pleci entuziasmată,
Crezând că așa n-am să te uit niciodată.
Vise înghețate, de tine înmuiate,
Gânduri bifurcate, sincer... blestemate.
Insist a-mi tot da pace, de-o vreme-ncoace,
Lasă-mi nopțile să mă-mbrace,
Nu-mi mai prinde sentimentele-n ace,
Dă-mi pace...
Cândva,
Mă puteam pune sub gândurile tale emoționale,
Ce mă adăposteau de ploile-ți lacrimale...
Gânduri, vise, toate mă urmăreau,
Dar acum, sincer nu le mai vreau, nu te mai vreau.
Cum ne spuneam când în noapte amândoi intram, apoi plecam?
Pe curând!
Acum toate acestea mă-ngroapă,
Te salut dând din pleoapă...
Te rog, pleacă!
001225
0