Poezie
Vise arzand...
1 min lectură·
Mediu
Soarele apune.
Luna se suprapune.
Greieri, licurici încep să sune.
Nu e ficțiune.
În peisaj, un foc de cărbune.
Ardeau vise, fumegând profund,
Se ridicau spre cerul strâmt.
Aveam ploapele închise,
De la fumul ce ardea așa zisele vise...
Timpul încremenise...
Peisajul era fumuriu.
Luna se lăsa ștearsă de un strat purpuriu.
Vântul sufla înșelător,
Suflând...purtând pe brațe norii de fum,
Plecând...luna oftând.
Așa devine învingător,
Vântul exterminator.
001.116
0
