Poezie

Un om, trecand...

1 min lectură·5 octombrie 2009

Mediu

Un copac, pe-o stradă, aproape defrișat,

Îmbrățișat de vânt și de păsări asaltat.

Vârful lui, gâdila norii pufoși ai cerului.

Ramurile goale, se lăsau în jos agale.

Așa tablouri foarte rare...

Dar, în vârful depărtat,

Era spânzurată, o nucă uscată.

Boltă înstelată...

Dis-de-dimineață,

M-am uitat pe fereastră

Văzând soarele chinuindu-se să zâmbească...

La poalele nucului, era...

Nuca-nsangerată.

Privind-o de la fereastră,

Căzută și crăpată,

Se ostenea să nu fie văzută, apoi mâncată.

Biata nucă a fost suflată de vânt în drum,

Urmând a fi strivită de un om, trecând...

Pământul devenise mormânt...

Poezia terminând.

001.183

Vasile Adrian-Daniel. “Un om, trecand....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-adrian-daniel/poezie/13909074/un-om-trecand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.