Vasile Adrian-Daniel

Dacă nu ți-aș fi auzit pașii târșâind pe stradă, Aș fi crezut că mă plimb de unu\' singur... Dacă nu ți-aș fi auzit bătăile inimii din piept, Aș fi crezut că m-ai lăsat pe mine să

Domnul meu, Îți mulțumesc că ești mereu la capătul firului și m-asculți, Venindu-mi în ajutor de fiecare dată când am nevoie de Tine... E adevărat că te apelez numai când întâmpin greutăți,

Mă bucur că nu te-am dezamăgit Atitudinea mea a fost delăsătoare. Iartă-mă că nu mai știu s-aprind O flacără în inima ta ca o lumânare. Suntem reci, Prea reci că să mai simțim un

Ajuns la munte, Noaptea-nainte. Corturi montate, Gânduri îngropate. În stânga, era verde, În dreapta, tot verde. În spate, culoarea verde, În față, același verde. În sus,

Noaptea când te văd pe tine, Toate-n calea mea fug de mine. Și umbra-mi mi-o ia-nainte, Și se-ndreaptă, iată spre tine. Privesc în sus la stelele aprinse, Punându-mi raza ochilor pe

O zi cu picături de ploaie O zi fără soare. O zi cu lacrimi în ploaie Ce se preling și se sparg pe foaie. O zi desenată de ploaie O zi fără soare. O zi ploioasă,întunecoasă. Ce

Noaptea la geam am să vin să te privesc, Ștergându-l de abur, să-ți scriu te iubesc ! Când adormi eu mă trezesc, La ureche îți șoptesc Povești cu te iubesc ! Pe tine în noapte te

Știu că te minți frumos singură când spui că-i perfect Ești o falsă și nu stau pe gânduri, o zic direct. Clar - ce-a fost între noi...singurătate-n doi. Poate crezi cumva că fără tine

Uită tot, tot ce-a fost, În lumea asta fără rost. Uită tot ce s-a-ntâmplat, Uită că ne-am supărat. Þi-e greu să calci pe mai departe, Mi-e greu să nu te văd de-aproape. Nucă, te

Cândva rădeam, Ce clipe trăiam... Acum plâng, Lacrimi strâng... Fugeam pe străzi, Chiar și autostrăzi... Ambalajele fluturau, Pe fundal câinii lătrau... La colț de stradă,

Toamnă amară, rătăcită În liniștea de afară. Lacrimi căzute-n călimară, Pătând luna stelară. Tabloul de toamnă înfioară, Cu zgomotele de afară. Toamna, frunzele cad, Apoi se

Aș vrea să te pot strânge în brațe, Dar vremea ploioasă ne desparte... De pieptul meu să stai rezemată, Pe umărul tău să-ți las lacrimi colorate. Aș vrea să te privesc în ai tăi ochi

Acum scriu o poezie, legată de iubire. Am pixul în mâna dreaptă, Mai tremură câte-o dată, Când scriu despre o fată. Încerc să-l stăpânesc, Cu greu îl liniștesc. Încep din nou să

Viața e grea, atunci când Suferi și-ți plângi iubirea, Îngropată-n inimă... Totul arde... Și se ridică o pânză de fum. Lacrimile-ți curg pe rând, Și se sparg arzând În harta

Hai, termină-ți cafeaua, ridică-te și pleacă! Nu vreau să te mai aud, cerându-ți scuze, Cum, că, mi-ai mai greșit o dată. Þi-ai pus zahăr o grămadă, Spre sfârșit cafeaua devenind amară.

Vremea caldă a domnit, Toate păsările pleacă Timpul rece a venit, Toamna copacii dezbracă. Prezența soarelui, toamna provoacă, Cu lacrimi din cer, norii îmbracă. Vântul și

Strânge-mă în brațe, tare Cu antifurtul mâinilor tale Pan\' ce coastele ai să mi le sfărâmi. Iar buclele ce-ți stau călare-n vânt, Să mi le-nfașori în jurul tâmplelor, crăpând Ochii

Stau întins în pat Ca un mort înghesuit prin pământ, La finalul unei zile xeroxate După cea de ieri -nimic- Mă gândesc cu drag la zilele Când te-aveam în față, Și-ți mângâiam

Azi, mi-aduc aminte de ieri, Mâine, posibil chiar să pier. De-aceea îți scriu aceste rânduri, Aceste împletituri de gânduri. Am descoperit în tine tainele fericirii, Ai făcut din mine

Așa e ea, cu un păr foarte creț... Și cu-o inimă mică ce șade-n pieptul ei, Dar bate pentru amândoi...inima Annei... O, ce dragă-mi ești când mi te-arăți pe-alei. Te-am însemnat pe gât,

Mergând singur de-a lungul unei șine de tren, Simțindu-mă trist și obosit, fredonând un refren. Căzându-mi în palme, printre-amintiri, palide-amăgiri. Răzvrătiri, răzgândiri, rătăciri,