Poezie
Moartea-n umbra noptii
1 min lectură·
Mediu
Noaptea-mi bate-n geam, am termopan.
Luna este-n camera mea, lângă geam.
Umbra-mi stă proiectată pe perete
Și un colț din tavan.
Mă-nfioara noaptea, flutarand perdeaua...
Clanța se lasă domol apăsată,
Pe perete mi se mai alătură o umbră-nalta.
Îi văd mână, și umbra unei secure.
Poftește neinvitat, lăsând ușa scârțâind în urma sa.
S-a închis.
La distanță de șapte păși, sunt eu întins în pat.
Călcând ușor dușumeaua putrezită,
Ajunge la mine într-o clipită.
Þinându-mi ochii între deschiși,
Și cu inima-ndoita,
El ridică secura deasupra capului meu,
Lovind ușor umbra lunii de pe cer...
În acel moment se crapă de ziuă,
Spre binele meu.
013.390
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Adrian-Daniel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Adrian-Daniel. “Moartea-n umbra noptii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-adrian-daniel/poezie/13896157/moartea-n-umbra-noptiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
îl las la pagină autor
motivul îl știi
te-am rugat să pui diacriticele lipsă
ai retras textul și l-ai repostat în loc să corectezi
păcat
o zi bună