Vasile Adrian-Daniel

E noapte... Ceasul bate spre miezul noptii, calde. Un nume pe perete. Fiecare litera e zgariata de-o unghie Si stropita cu sange. Darele de sange se scurg impletite, Pe chitara mea verde,

E noapte,sunt in gura noptii. O stea licare deasupra mea. Greierii canta in gama do major, Majoritatea in la minor. Pe cer stelele sunt asezate la distanta de un nor. Pe strada, masinile inca

Doar gandul la tina ma face sa sper, Pe drumul acesta ce duce spre cer. Ma dau in leagan cu un gand, Purtat pe brate de vant. Sunt pe o linie de tren, cred moarta, Calatorind cu gandul...frumos

Prima zi din luna iunie, Am avut impresia ca voi muri langa tine... O zi cu soare acum, Ba nori de ploaie facuti scrum. Ajunsi in parc purtati de vant Ne-am asezat cam tremurand. Eu te

Are aripi si zboara. E acel porumbel alb Ce unii il doboara. Zboara catre razele solare, Odihnandu-si aripile Pe firele stalpilor de telegraf. Zboara... Se inalta spre cer, Si daca-l

Cu capul sprijinit in palma crapata, Gandurile-mi stau sa cada, printre degete, Se scurg pe cravata. Am capul rezemat in palma, Pielea de pe fata e creponata. Ochiul drept lacrimeaza, Gandul

Am o tigare si un foc, Dar nu mai am loc, Sa scriu pe foaie, fa-mi loc. Fumez de mult si nu ma las Ca-n viata mea visul meu a ars. Acum mai am doar un strop de cenusa, O tin sub presul de la

Strabatand atata drum, Avand un pix si-o foaie. Mergeam si scriam pe drum, Gandindu-ma la ploaie. Aceasta poezie scaldata-n lacrimi Si sudori de ploaie, patand. O parte din poezie pluteste

Cerul este plin de stele Noaptea pica printre ele. Gandul meu zboara acum Spre steaua facuta scrum. Cenusa ei s-a transformat Intr-un mod foarte ciudat. Cerul e cu picatele Simt ca ma