Scrisoare către Moș Nicolae

Da, o scrisoare tristă către Moșul care ar trebui să vină (mai des) și pe la copiii sărmani!
Însă, sufletul bun al unui asemenea copil este inegalabil și acest lucru reiese din versurile:
\"Nu sunt flămând, cu frații mici
Am împărțit un colț de pâine.\",

\"Știu, mulți copii sunt cu nevoi,
Eu nu-ți cer jucării frumoase\".

O poezie de suflet, care sensibilizează (pe mine, cel puțin!).

Ottilia Ardeleanu

E prima dată când răspund,
Căci sigur n-am să pot veni,
Cum mă duceam pe la copii
Mai an. Acum, regret profund,

Da-s prea bătrân și hodorog
Să pot să mai pornesc, băiete,
Și nu mai am suman, nici ghete,
Nici sanie, nici câini. Te rog

Mai rabdă-o vreme, vezi cum faci,
Că poate s-o-ndura Guvernul
Să mai renunțe la eternul
“N-avem nimic pentru săraci”.

Dar pân-atunci, pe-această cale,
Primește de la Moș Crăciun
Aceste... nu știu cum să spun...
Aceste ghete virtuale.

(Sursa: http://bebeshop.files.wordpress.com/2009/05/ghete_velcro_bej.jpg)

Batran mosu\', asta e.

Ottilia dragă,

Mă bucur că poezioara mea te-a sensibilizat. Este pentru prima dată când scriu versuri triste. Pentru unii copii sărbătorile nu vin cu bucurii, așa cum ar fi normal. Și e păcat…
Îți mulțumesc pentru vizită, îți mulțumesc și pentru e-mailul trimis cu ceva vreme în urmă!

Cu prietenie,
Vali

„Dar pân-atunci, pe-această cale,
Primește de la Moș Crăciun
Aceste... nu știu cum să spun...
Aceste ghete virtuale.”

„Bătrân moșu\', asta e.”
(Gârda Petru Ioan)

Ești trist, ca mine, și matale…
M-am resemnat, nu-mi dai un dar,
Păcat că n-am primit măcar
Aceste ghete virtuale!

Ești trist, ca mine, și matale…
M-am resemnat, nu-mi dai un dar,
Păcat că n-am primit măcar
Aceste ghete virtuale!
(Vali Slavu)

E bătrân și chior e Moșul,
Nu mai nimerește coșul...

(Codul e corect, dar cineva mă împiedică...)

Vali, poezia este foarte frumoasă, chiar dacă tristă. Îți citesc poeziile pentru copii; cred că aceasta este cea mai reușită. Are cam de toate, mai puțin...ghetuțe noi. Mi-aș dori să trăiesc într-o lume în care niciun copil să nu ceară moșului ghete.

o poezioară tristă și frumoasă pentru totți copiii. Pe cei mai mici îi face să înțeleagă că Moșul, de multe ori, uită copiii săraci. pe cei mari îi obligă să deschidă ochii.
Un frumos cadou de Moș Nicolae pentru toți copiii. Felicitări și...vă mulțumesc.

O, nu Moșul, el vine la noapte. Steluța este de la domnul Vasile Munteanu. Onorată! Vă mulțumesc!

Florinel, ar fi prea frumos să trăim într-o asemenea lume. Întotdeauna au existat copii cu care viața nu a fost generoasă. Mai există și –din păcate- vor mai exista. E important să încercăm să le readucem zâmbetul copiilor care au uitat să mai zâmbească.

Raul, bine ai venit pe pagina mea! Îți mulțumesc pentru vorbele frumoase! Ar fi bine ca aceia care au un cuvânt de spus în ceea ce privește viitorul copiilor să deschidă ochii. Acum că te-am descoperit, te voi citi și eu.

trist

Moș Nicolae să treacă la noapte pe la toți copiii sărmani

Trist, sensibil și profund adevarat! Pentru prea mulți copii Moșul va rătăci drumul și darurile, în acestă noapte. Pentru ei există însă, ca o palidă recompensă, gândurile unor oameni sensibili, ca tine Vali, oferite cu dragoste și umbra unei lacrimi și cît ele mai există nici aceștia nu sunt uitați total.

Ce frumos ar fi să treacă pe la toți copilașii care adorm cu el în gând!

Mulțumesc, Eugenia, de semn!

În ajun de \"Moș Nicolae\" - o televiziune - transmitea un reportaj despre copiii care s-ar bucura să găsească, în ghetuță, o ghetuță nouă. Un poet sensibil, la o oră magică, depune mărturie că, din păcate, acei copii există, așa cum există și magia venirii \"Moșului\" - odată cu speranța că sărăcia va fi învinsă! Frumoasă poezie!

***
am citit cu mare placere! o seara magica... la tine... aici!

Dragă Adela,
Mă bucur de fiecare dată când îmi \"calcă pragul\" oaspeți noi, mai ales când aceștia mai păstrează în suflet o fărâmă de copilărie. Îți mulțumesc pentru trecere și semn!

Ioan Jorz, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Dacă nu are Moșul alte daruri, măcar un dram de speranță să împartă fiecăruia.

Petruț Pârvescu, e o seară magică aici, la mine, datorită vouă, celor care ați trecut pe aici.

Versuri de o sensibilitate aparte... M-au impresionat în mod deosebit! Din păcate, mulți copii din România de azi se regăsesc în această poezie.
Sincere felicitări, Vali!

Versurile tale mi-au amintit de un catren scris cu 4-5 ani în urmă. Îl voi posta pe pagina mea.
O seară frumoasă!

scrisorica pentru mosul...impresionanta si devastatoare...dar din pacate pentru unii copii mosu nu poate fi decat un gand bun, incununat cu-n gest de\'nfrumusetare a unei clipe.e atat de mult si atat uneori.

un mos nicolae cat mai bogat in trairi frumoase, tuturor.

....mosul vine?....nu vine?....toti se intreaba, noi toti, fie ca suntem maturi, adolescenti,copii ne intrebam daca vine...mosul.....cu ceva....versurile exprima speranta, speranta nostra a tuturor...o speranta interogativa.....noi stim, ca fiind cuminti trebuie ca in aceasta seara mirifica sa vina MOS NICOLAIE sa ne rasplateasca cu un dar...dar acest trebuie e doar o speranta....in sufletul nostru de copii speram cu totii....fie nevoiasi , fie instariti.....poezia se adreseaza unei parti a omenirii infima ori poate prea numeroasa: copii;copii nevoiasi....eu fusei un copil instarit...am la randul meu un copil, o copila inzestrata.....dar , fiind singur, sper ca Mosul sa-mi aduca.....ceva...fiindca am fost cuminte...si stiu ca aceasta speranta va fi certitudine...curand....Noi, Toti....fie mic, fie mare
ori fie copil ori matur stiindu-ne cuminti, suntem convinsi ca HARUL LUI MOS NICOLAIE ne va umple sufletele cumva:cu dragoste, cu speranta, cu intelepciune....in spiritul lui Mos Nicolaie va urez sanatate , dragoste si fericire cat cuprinde.....

Nelu,
La fel de emoționant și catrenul tău. Atâția copilași sunt astăzi triști...

Mulțumesc de trecere!

Diana, dacă nu am reușit să-l ajut pe Moșu’ să umple ghetuțele copilașilor, am satisfacția că măcar am reușit să sensibilizez atâtea persoane –de altfel, suflete sensibile (cum altfel ar putea fi mânuitorii condeiului?)- și să îi determin să se gândească la copilașii necăjiți.

Felix, cuvintele tale de suflet m-au bucurat. Și eu am fost un copil căruia nu i-a lipsit nimic, dar în viață totul e relativ... Atât e de ușor să urci sau să cobori! Un motiv în plus să ne gândim la cei nefericiți.

Moșul cel cu suflet mare
Pe la noi a dat ocol
C-a luat, la fiecare,
Toți papucii de pe hol.

“Moșul cel cu suflet mare
Pe la noi a dat ocol
C-a luat, la fiecare,
Toți papucii de pe hol.”
(Sorin Olariu)

Moșul aventurier,
Ajungând în hol, săracul,
A luat, să-și umple sacul,
Și paltonul din cuier.

O relitate tristă. Cu toții ne lăudăm că suntemi creștini, dar u facem nimic pentru cei ce sunt în nevoi. mă gândesc la acei copii cărora Dumnezeu l-a hărăzit părinți cu bani și avere. Primesc cadouri scumpe pe care după câteva zile le aruncă plictisindu-se de ele, iar alții în ziua de Moș nicolae nu au parte nici măcar de un colț de pâine. Trst. Sincer, mă doare această realitate, dar nu am nici o putere și cred că mulți îmi împărtășește sentimentul.

mie, în general, puțin îmi pasă de \"sărbători\"; evocarea mitică ține de personalitatea, imaginația și, mai ales, Cultura și Cultul fiecăruia (două lucruri fundamental diferite); parafrazând (mi-am reluat lecturile adolescenței - Kierkegaard), cine poate sări peste copilărie, poate sări și peste restul vieții; iar cine sare și peste restul vieții, totuna e; eu am evidențiat un gen, nu o poezie; mulți cred despre poezia pentru copii că este Cenușăreaca literaturii; eu, dimpotrivă... cred că AȘA ESTE; adulții nu merită un așa basm; nu merită nici măcar... așa copii; în realitate..., nu merită; norocul lor, ghinionul copiilor (mai ales al celor DEVENIȚI).

cu plăcerea lecturii unei POEZII PENTRU COPII,
Vasile Munteanu

Cezar,

Ai drepate, e o realitate tristă; trist este și faptul că nu suntem în măsură să schimbăm ceva. Această neputință în fața necazurilor celor din jurul nostru e dureroasă.

Mulțumesc de vizită!

pe mine ma deranjeaza un singur lucru

cele 100.000.000 de creaturi, pentru ca nu poti numi copil aratarile acelea, din bangladesh india china afria america de sud care literalmente mor de foame nu la figurat ci la propriu si nu se pune problema ca anul asta primesc niste ghete roase, cine se gandeste?
cui ii este mila?

in afara de 6 decembrie & 25 decembrie cand vreodata mai jeleste cineva pe site de mila sarmanilor?

alta intrebare cati din care se induioseaza si se caineaza in subsolul asta au ajutat macar un singur copil? nu cu sfaturi si poezii ci cu mancare bani burse haine whatever etc?

intrebrile mele sunt retorice desigur si ii dau dreptate lui vasile munteanu:
\"cu plăcerea lecturii unei POEZII PENTRU COPII\"

Vreau să răspund celor două comentarii: cel al lui Vasile Munteanu și cel al lui Alexandru Moga, referindu-mă la conceptul de literatură pentru copii și la felul în care a fost primită această poezie de către utilizatorii site-ului.

Alexandru, părerea ta despre prezența pe site a poeziilor pentru copii o cunosc. Și eu ți-am explicat motivul pentru care postez aici. Cât despre comentariul de astăzi, îți dau dreptate. Pe copiii sărmani nu îi ajută compasiunea noastră. Dar eu sunt sigură că printre cei care au citit poezia se află oameni cu suflet mare, care au ajutat măcar o dată un copil sărac. Eu, spre exemplu, nu am în clasă copii care să aibă nevoie de ajutor, dar au fost ani în care am avut elevi cărora le cumpăram rechizite sau le duceam pachețel cu mâncare sau pe care i-am dus la medicul meu de familie. Viața e grea și fiecare are problemele sale, dar, dacă este bunăvoință, nu e imposibil să faci o faptă bună.

Referitor la literatura pentru copii, nu este nici pe departe Cenușăreasa literaturii. Pentru a scrie o poezie adresată celor mici, trebuie să se aibă în vedere sfera de interese ale copiilor, gradul lor de înțelegere, de gândire precum și posibilitățile de identificare și înțelegere a mesajului. Scrierile pentru copii au un rol informativ, dar și formativ. Mesajul artistic transmis micuților cititori contribuie la dezvoltarea unor virtuți morale (adevăr, curaj, omenie). Nu degeaba mă necăjesc atunci când apar pe site poezii care nu sunt scrise cum trebuie. Din păcate, asemenea creații au început să ocupe tot mai mult spațiu în manualele școlare. De multe ori mi s-a întâmplat ca textul studiat la ora de limba română să contrazică ceea ce îi învățasem pe copii referitor la scrierea unor cuvinte sau la folosirea unor semne de punctuație.

„Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineret trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. A ieși din lecturi cu stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret.”
(George Călinescu)

De această poezie s-au arătat interesați „oameni maturi și instruiți”, deci e bine.

Vă mulțumesc amândurora pentru trecere!

Cu prietenie,
Vali

de acord cu tine dar vezi faci o mare greseala citezi din calinescu
calinescu avea oricand liber sa intre in biroul lui gheorghe gheorghiu dej a fost o lichea mare si in 2010 tot citate din calinescu vad iar la scoala poezii de george cosbuc a inceput de ieri sa cada cate un bloc acum a stat

problema e ca literatura in scoala este o mare problema o grava problema indeparteaza tinerii de ea daca tot se studiaza creanga arghezi eminescu sadoveanu calinescu si asa mai departe

nu cred ca in programa scolara europeana se face ca la noi istoria antica literaturii si atat

nu exista in programa un scriitor nou sunt tineri care nu au auzit de postmodernism de suprarealism de alte si alte lucruri si care fug de poezie pentru ca singura poezie pe care o invata este cea de acum doua secole

cand i-am aratat unui tanar ce se scrie in prezent ce a devenit azi poezia a ramas perplex el credea ca poezia este ceva de genul


lunca tipa lunca zbiara
pentru un puiu de caprioara
vai de biata inimioara
ca si lunca geme zbiara

e penibil in anul 2010 sa umblam cu astfel de cazaturi de poezii

Alexandru, spui că nu există în programă un scriitor nou. Nu așa stau lucrurile. În programă sunt prevăzute obiectivele cadru, de referință, conținuturi ale învățării. Scriitorii, noi sau vechi, sunt în manuale. Manualul (cică) este facultativ. Adică eu, institutoarea, am libertatea de a alege, pentru a atinge obiectivele prevăzute în programă, ce scriitor studiem. Acest lucru nu este chiar realizabil, deoarece manualul este singurul auxiliar pe care elevul îl poate utiliza gratuit. Deci, suntem obligați de împrejurări să-l folosim. Dar asta nu mă împiedică să ignor un anumit text sau scriitor (nu sunt de acord nici eu cu unele aberații din manuale, cu texte pline de regionalisme, în care copilul de 8 ani își scrântește limba)și să ating obiectivele prevăzute în programă studiind un scriitor contemporan, de exemplu. Vreau să spun că dascălii au această libertate, totul depinde de felul în care văd lucrurile.

o poezie de o candoare ingenuă, deși suntem f.departe de vremea lui Șt. O. Iosif când se scria astfel, este o poezie adecvată pentru copiii de la 3 la 300 de ani ...

Mulțumesc pentru semn!

Cu prietenie, Vali -un copil trecut de 3 ani, care încă n-a ajuns la 300- :)

n-am mai citit sincer o poezie pentru cei mai presus de noi, si anume copiii. poezia este chiar pentru ei, in mod special pentru aceia care se remarca rintr-un neajuns. ultimile doua versuri sunt magnifice dupa parerea mea. imi imaginez cum se deschide cerul si incepe sa ninga in decembrie intr-o noapte.

Rareș, mulțumiri pentru trecere și cuvintele izvorâte dint-un suflet atât de sensibil!

De mult, eu mă rugam la moș,
- Cu frații mei(mai mulți de cinci) -
Ca să adauge în coș
Și o pereche de opinci.

Multe aduceri aminte mi-au trezit poezia ta.

\"mi-a trezit\" în loc de \"mi-au trezit\"

Nostalgică trecerea ta pe aici...
Unii copii își doresc atât de puțin și nici măcar puținul acela nu li se poate oferi.

Mulțumesc de vizită!

pe mine ma deranjeaza un singur lucru

la cele 100.000.000 de creaturi, pentru ca nu poti numi copil aratarile acelea, din bangladesh india china afria america de sud care literalmente mor de foame nu la figurat ci la propriu si nu se pune problema ca anul asta primesc niste ghete roase, cine se gandeste?
cui ii este mila?
(Alexandru Moga)

Pai in primul rand, ar trebui sa le fie mila parintilor acestor copii. Dar tocmai acestor parinti nu le este deloc mila de copiii lor, de aceea si fac atat de multi fara sa aiba cu ce sa ii creasca.
Pe vremea cand eram student, in tara, aveam doua vecine, o sarantoaca de femeie, semi-oligofrena, care traia mai mult din cersit si o doamna foarte desteapta, absolventa a doua facultati, cu un masterat si doctoranda in a doilea an.
Sarantoaca aceea avea vreo 10 copii, cu diferiti barbati, unul mai demn de mila decat altul, pe cand doamna cea desteapta nu avea niciun copil. De cate ori era intrebata de rude de ce nu face un copil, ea raspundea ca nu are inca stabilitatea financiara care sa ii asigure un viitor copilului.
Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ele de atunci, dar nici nu e prea greu de ghicit.

sorin sunt cu totul de acord cu tine in privinta asta am vazut la bbc un reportaj despre bangladesh pe tema ce se poate face cu aceasta tara cum se poate scoate tara asta din cacatul etern in care se afla

ai sa te miri nu exista solutie ori cati bani ai pompa in economia lor oricate ajutoare sau educatie ai face dintr-un singur motiv clima de doua ori pe an vine musonul si face praf totul este absolut imposibil e ca in mesterul manole iar interviurile luate efectiv in direct neregizate cu oamenii care traiesc acolo duc spre o singura concluzie trebuie sa facem cat mai multe creaturi din astea ca macar din 15 sa supravietuiasca 7 si cand ajung la batranete (40 de ani e o varsta venerabila in bangladesh) o sa ma ajute si pe mine

dar eu in principiu discutam despre ipocrizie cand am dat exemplul cu india si bangladesh ipocrizia oamenilor care spun vaaaaaaaaaaai saracii mor de foame vaaaaai si vaaaaai timp de 5 minute de ochii lumii si apoi se intorc la fotbal bere mici becali basescu si pro tv

pe mine nepasarea asta cinica a romanului ma deranjeaza la fel este si credinta lui de fatada se duce pupa icoane se bate in piept cat e el de credincios si de fapt i se rupe in 14

cat despre orele de romana ale fiului meu am de gand sa fac un comando si sa ma duc sa o linsez pe profesoara aia tampita care in afara de aleodor imparat nu a inteles nimic din literatura poeziile de la atelier de aici sunt mai bune decat ce le preda ea daca nu m-as ocupa eu de el ar iesi o catastrofa sincer daca citesti ce programa au emigrezi in bangladesh

Sorin și Alexandru,

Despre copii și părinți, despre cauzele pentru care aceștia au condiții de viață precare sunt multe de spus. Cred că voi scrie cândva despre acest subiect. Și atunci veți fi invitații mei la discuții.
Până atunci, Alexandru, poate te gândești să o ierți totuși pe doamna „Acarul Păun”. Dacă tot vrei să faci o treabă bună, începe și tu de mai sus, cu cei care scriu manuale (de exemplu), fără să aibă vreo tangență cu literatura sau cu experiența didactică.

Initial aveam de gând să vin cu un catren. Unul trist, în care copilul și-a lăsat la ușă ghetuțele roase și dimineața a constatat că dispăruseră. Trecuse pe acolo moș Nicolae, bețivul satului.
Dar discuțiile prelungite m-au incitat.

1. Mai întâi, cine a decretat că literatura pentru copii este Cenușăreasa ? Păi literatura pentru copii e căutată, se vinde, domnilor, sunt pline librăriile. În schimb sunt curios câte din poeziile bune de pe acest site ajung în librării. Faptul că volumele de autor au tiraje de 100-200 exemplare, destinate exclusiv prietenilor și colegilor, nu vă spune nimic?
E adevărat, criteriul comercial nu poate fi substituit celui valoric. Dar de aici până la a te uita de sus la așa zisa Cenușăreasă, ca gen și nu ca valoare, mi se pare cam mult.
În aceeași situație (privite de sus) sunt și alte genuri literare - epigrama, lirica de origine niponă, proza SF, romanul polițist... Fiecare din ele are vârfuri care depășesc net media literaturii serioase. Și totuși sunt considerate de-a valma \"literatură minoră\", fără niciun pic de discernământ.

2. Faptul că în literatură este descrisă viața grea a unei categorii de oameni, nu înseamnă ipocrizie. Mi se pare o concluzie complet falsă. Conform acestui criteriu, Andersen n-ar mai fi scris \"Fetița cu chibrituri\", Victor Hugo ar fi fi ajuns misionar pe undeva prin Africa în loc să scrie \"Mizerabilii\", iar Dickens pe undeva prin India, lăsându-ne orfani de \"Oliver Twist\", \"David Copperfield\", \"Marile speranțe\". Evident, lista e mult mai lungă.

Dacă tot sunt aici, mi se pare normal să spun două vorbe despre text. Cred că este una din cele mai bune poezii pentru copii pentru că, în afară de calitățle literare, are o sinceritate care îți ajunge la suflet. Îmi amintește de Elena Farago... și nu cred că e aici nicio exagerare.
Vali, felicitări!

Și eu care credeam că nu ai văzut poezioara mea…
Despre literatura pentru copii și importanța ei s-ar putea spune multe. Ai punctat bine, așa că eu mă voi rezuma la a-ți mulțumi pentru trecere și pentru cuvintele de apreciere.
Bucuroasă de vizită,
Vali

Adevarata Cenusareasa a literaturii este de fapt Epigrama.

Si in sudul Americii de Nord vin tornadele de cateva ori pe an, dar asta nu inseamna ca fac din SUA o tara bananiera. De acord ca in India si Bangladesh se concep cate 8-10 copii de familie, cu gandul sa supravietuiasca bolilor de tot felul macar 2-3 pana la maturitate. Asta se intampla si la noi pe vremuri. Numai ca acum exista vaccinuri si medicamente chiar si pentru saraci, asa incat din 10 copii supravietuiec 8-9. Numai Bill Gates a donat 500 de milioane de dolari pentru a se vaccina copiii din Asia.
Si da, inteleg mesajul tau. Si eu donez lunar bani pentru ajutorarea copiilor bolnavi de leucemie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa imi pun si cenusa in cap, sa nu ma mai intorc la ale mele dupa ce le-am pus cecul in plicul timbrat. Nu e vina mea ca sunt bolnavi, cum nu e vina mea nici ca in Africa sau in Asia multi copii nu au ce manca. Poate daca parintii lor ar face mai putini si s-ar ocupa mai ca lumea de cresterea si educarea lor ar fi mai bine.

M-a emotionat profund micul tau poem. Mi-a adus aminte de fetita cu chibrituri a lui Andersen si de stravechiul colind: \"dar sunt bordeie fara foc/si maine-i Mos Craciun\"...E bine sa ne aducem aminte ca sunt si oameni care nu au sarbatori asa cum avem noi...Sa ai sarbatori fericite!

Această scrisoare către moșu poate trezi un suflet oricând. Mă bucur să citesc poezii în forma clasică, și în special îmi face o deosebită plăcere să citesc declarații de genul acesta. Într-adevăr acestii situații există, din păcate la noi în România sunt n cazuri. Toate catrenele mi-au plăcut, mi-au inundat sufletuld de tristețe, de mulțumire...

Cu respect,
Alex C